Luni seara, la Teatrul Maghiar din Cluj , s-a jucat piesa „Vinerea lunga“, in regia lui Tompa Gábor, o dramatizare a ritualului religios kadis. Spectacolul „Vinerea lunga“, reprezentat in cadrul Festivalului International de Teatru „Interferences“, este o adaptare semnata de András Visky dupa romanul „Kadis pentru copilul nenascut“, de Imre Kertész. Piesa se axeaza pe povestea evreului B., incapabil sa isi depaseasca traumele din trecut: detentia traita in copilarie si deportarea. In maniera unui trend recent din teatrul contemporan, montarea reprezinta un spectacol de teatru-dans, viziune regizorala justificata de puternica dimensiune lirica. Aceasta este clar conturata si in romanul lui Kertész, care, in anumite pasaje, aduce cu rugaciunea ancestrala kadis. Piesa reuneste 11 teme muzicale individuale, fundal pe care se desfasoara coregrafia inspirata, semnata de Vava Stefanescu , si actiunea regizata de Tompa Gábor. Lumina slaba, dar taioasa, de neon, decorurile si costumele alb- negru sint o combinatie fericita, care creeaza o atmosfera religioasa potrivita pentru lamentatia continua a personajului principal, un scriitor evreu (Áron Dimény). Devenit romancier pentru a-si sublima traumele, B. nu poate sa aiba totusi o viata familiala normala, nu poate sa fie fericit alaturi de sotia sa (Hilda Péter) si nici nu isi doreste un copil, care sa poarte, asemeni lui, stigmatul de a fi evreu. Izolat la masa de lucru, B. se comporta, de fapt, nevrotic: dupa ce a trecut prin experienta Holocaustului nu se poate readapta la o societate normala, se blocheaza si este incapabil sa dezvolte relatii umane solide. Cum trecutul personajului atirna mai greu decit prezentul, viziunea regizorala aduce pe scena episoade care apartin unor momente temporale diferite, aproape dupa logica nevrotica a protagonistului: spectatorul se confrunta ba cu un spectru al copilariei de cosmar a lui B., ba cu imaginea sotiei acestuia, care se chinuieste sa il reumanizeze. Actiunea este in aceste conditii, cum era de asteptat, foarte slaba si adesea dezorientanta pentru public: scenele par indistincte si ermetismul este mult exagerat. Sint minusuri pe care le compenseaza insa coregrafia de buna calitate si aerul sacral, fara excese. Pe tot parcursul piesei, personajele monologheaza sau se roaga in cor lui Dumnezeu, in asteptarea lui Mesia , care sa le elibereze de blestemul rasei. Unul dintre meritele spectacolului este suprapunerea inspirata a imaginii acestui Mesia, mereu invocat, peste spectrul copilului lui B., inca nenascut. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro