In Polonia, proza lui Mircea Cartarescu este "mai degraba pentru cititorii rafinati", dar cucereste "prin stilul aparte, prin capacitatea de a construi imagini expresive". In Norvegia, "interesul marelui public nu a venit", dar in anumite cercuri de scriitori "Travesti" si "Nostalgia" au devenit adevarate carti-cult. In Ungaria, "a fost o mare si placuta surpriza pentru cititorii mai pretentiosi faptul ca, in ciuda dictaturii, drumul literaturii romane este atat de invincibil". In Polonia nu au aparut pana acum decat doua povestiri din "Nostalgia" (in volumul colectiv din 2000, "Literatura in lume", consacrat integral literaturii romane), un eseu, "Ada-Kaleh, Ada-Kaleh" (intr-o antologie intitulata "Europa pieritoare") si romanul "Travesti". Totusi, asa cum crede Joanna Kornas-Warwas, care a tradus "Travesti" si "De ce iubim femeile", aceasta din urma fiind programata sa apara in februarie 2008, chiar daca proza lui Mircea Cartarescu este "mai degraba pentru cititorii rafinati", ea cucereste prin "stilul aparte, dar si prin capacitatea de a construi imagini expresive, extraordinar de plastice, care iti raman in minte mult timp dupa ce ai inchis cartea. "Cea mai mare dificultate in traducerea romanelor lui Mircea Cartarescu consta in credinta ca esti in stare sa compui in limba ta un text la fel de frumos si la fel de sofisticat artistic", este de parere Joanna Kornas-Warwas. Ea continua: "In cazul romanului Travesti, limbajul abunda in cuvinte din multe domenii tematice, mai ales din stiintele naturii, dar si in limbaj argotic. Se intampla sa nu gasesti totul in dictionare sau nici macar vorbitorii nativi interogati de mine sa nu vina cu explicatiile multumitoare. Am fost foarte norocoasa sa clarific toate indoielile cu autorul, ajutorul lui fiind indispensabil". Mai este mult pana la "Aripa dreapta" Literatura romana contemporana continua sa fie putin cunoscuta in Polonia. Desigur, sunt "numele grele", cei considerati clasici – Cioran, Eliade, Ionesco. In 2002 a aparut "Exuvii", romanul Simonei Popescu, in 2008 vor aparea "De ce iubim femeile" si "Degete mici", al lui Filip Florian. Pana la lansarea volumului care incheie trilogia "Orbitor", "Aripa dreapta", lansat recent, mai este mult, crede Joanna Kornas-Warwas, "lipsind de pe piata multe altele, precum Nostalgia, Orbitor I Aripa stanga, Orbitor II Corpul". "Cea mai mare dificultate este sa-ti pastrezi tu increderea in limba ta interioara", spune Inger Johansson, cea care a adus pe piata literara suedeza primele doua volume din trilogie si "Nostalgia". "Cu Mircea Cartarescu scrii uneori niste lucruri care nu s-au mai scris niciodata in limba ta. Creatia lui este incarcata de energie, cere totul de la tine", continua Johansson. "Dupa cinci ani de interes crescand" pentru literatura sa, Mircea Cartarescu a vizitat Suedia in primavara acestui an. A fost un mare succes, confirma si traducatoarea sa ceea ce stiam deja din reactiile presei. "Cei mai pasionati de proza lui Cartarescu s-au dovedit a fi tinerii". Din punctul de vedere al lui Inger Johansson, la Cartarescu cel mai mult fascineaza "elementele onirice, pasajele intre diferite stari de constiinta, stilul poetic-stiintific, tonul de autoritate prin sinceritate, intelepciunea magistrala". "Copilaria la bloc pe stefan cel Mare ("Mendebilul" din "Nostalgia") are aceleasi elemente pe care le are copilaria mea la bloc intr-o suburbie a orasului Oslo, in aceeasi perioada (suntem din aceeasi generatie), in ciuda diferitelor sisteme politice", ne dezvaluie Steinar Lone, care a tradus "Travesti" si "Nostalgia". "Descrierea Bucurestilor din anii de liceu a protagonistilor sai se aseamana mult cu impresiile din timpul meu de student la Bucuresti, pe la sfarsitul anilor 70." Literatura romana exista in Norvegia abia din 1993, daca nu punem la socoteala prezentele firave de pana atunci: vreo cinci romane de Panait Istrati prin anii ‘30, traduse din franceza, "Mitrea Cocor", prin anii ‘50, vreo doua romane de Gabriela Melinescu, in anii ‘70 si 80’. Dupa ‘90, s-a tradus Mircea Eliade, Ana Blandiana, Norman Manea, Nina Cassian, din engleza, "Patul lui Procust", anul trecut. "Atat, cam zece volume, deci nu se poate spune ca prezenta este foarte mare", concluzioneaza Lone. De altfel, lipsa unei traditii a traducerilor din limba romana in norvegiana este marele obstacol de care se loveste un traducator, dar poate fi, in acelasi timp, si un mare avantaj: acela al "unei mari libertati pentru redarea textului". Cat priveste literatura lui Mircea Cartarescu, "problema o reprezinta in primul rand vocabularul sau extrem de bogat, incat uneori nici cititorii romani nu il inteleg imediat fara ajutorul unui dictionar. si, cum a spus Mircea Cartarescu o data: «Nu am scris niciodata un dialog». Adica e vorba de un fel de text-mocheta, care acopera intreaga pagina". "Travesti" si "Nostalgia", carti-cult in Norvegia Desi cartile sale au fost bine primite de critica, "interesul marelui public nu a venit. In general, ca peste tot, publicul mare cauta best-seller-uri de tipul Codul lui Da Vinci sau scriitori norvegieni contemporani (si numai pe putini dintre acestia). Totodata, in anumite cercuri de critici si scriitori contemporani norvegieni, cartile sale (e vorba de Travesti si Nostalgia) au devenit aproape carti-cult", precizeaza Lone. Primul volum al trilogiei urmeaza sa apara in primavara anului 2008, iar o editura mai mica este interesata sa publice un volum de eseuri. Situatia pare cumva diferita in tarile vecine, Ungaria si Bulgaria. Chiar daca in Ungaria nu exista un program coerent de traducere a literaturii romane contemporane, cititorii au avut prilejul sa intalneasca proza lui Mircea Cartarescu inca de la mijlocul anilor ’90, cand Editura Jelenkor din Pécs a publicat "Nostalgia", in traducerea lui László Csiki. Cartea a fost bine primita, mai ales "REM", "care a generat interesul scriitorilor contemporani din Ungaria nu numai pentru opera lui Mircea Cartarescu, ci pentru literatura romana contemporana", aflam de la Koszta Gabriella, directorul de marketing al Editurii Jelenkor si traducatoarea best-seller-ului lui Cartarescu, "De ce iubim femeile". Sotii Koszta Gabriella si Gábor Csordás, directorul editurii, se asteapta ca acest volum de proza scurta sa aiba in Ungaria succesul pe care l-a avut in Romania. Pentru ca, s-au gandit ei, asa ar putea pregati terenul pentru traducerea volumelor II si III din trilogie. "Aripa stanga" a fost tradus tot de László Csiki si a generat "o ampla dezbatere centrata pe opera lui Cartarescu, urgentand traducerea, respectiv, editarea celorlalte volume ale trilogiei". "Opera unui scriitor contemporan nu atinge, din pacate, tirajul pe care-l ating operele lui Eliade, Cioran sau Ionesco, dar a fost o mare si placuta surpriza pentru cititorii mai pretentiosi faptul ca, in ciuda dictaturii, drumul literaturii romane este atat de invincibil, la fel, ca apar opere de calitatea romanului Orbitor", comenteaza Koszta Gabriella. Ce gaseste cititorul din Ungaria in proza lui Mircea Cartarescu? "O lume pe care numai un scriitor roman poate s-o transmita. Autorul transmite ideea unei libertati totale, concomitent cu o obligativitate totala, e rational si extrem de sensibil, e serios si ironic, e subiectiv si modern", explica traducatoarea". Dificultatile sunt, pe de o parte, generate de diferenta intre structurile gramaticale ale limbii romane si ale maghiare. Pe de alta parte, sunt generate, spune Koszta Gabriella, de "limbajul literar specific cartarescian. La prima lectura, acest limbaj pare a fi unul simplu, comunicativ si nemijlocit, dar pana si in cele mai prozaice story-uri transpare poetul, marele visator, care creeaza – cu mare finete, un talent extraordinar, dar cu un firesc fluent – un echilibru perfect intre sacru si profan, intre realitate si irealitate, intre cotidian si sarbatoare, intre individual si universal. «Diavolul se ascunde in detalii» – cum se spune –, deci, in nuante. Important este ca aceasta viziune sa transpara, sa fie redata si in traducerile respective". In Bulgaria, sa-l citesti pe Cartarescu e prestigios In Bulgaria "sa-l citesti pe Cartarescu e prestigios, e un privilegiu intelectual", aflam de la Ivan Stankov, care a tradus pana acum primele doua volume din "Orbitor", "De ce iubim femeile" si "Nostalgia". "Nostalgia" a aparut in urma cu doua saptamani, iar traducatorul spera sa devina "un adevarat eveniment literar in viata spirituala a Bulgariei". Stankov este de parere ca in Bulgaria Cartarescu este cel mai bine receptat de generatia tanara, iar despre prestigiul pe care ti-l aduce citirea cartilor sale Stankov crede ca "este o mica speculatie. Orbitorul e carte imensa, care din cand in cand e chiar «ilizibila» si care, la randul ei, il citeste pe cititor, iar lui nu prea ii place chestia asta. Fiecare cititor al acestui roman e intr-un fel singurul si ultimul lui cititor. Orbitor are un public mai deosebit. Cel mai bine a fost perceput in cercurile universitare. Nostalgia si De ce iubim femeile au la dispozitie o sala de lectura mai larga". Oricum, "Aripa stanga" si "Corpul", aparute in 2004 si 2005, nu mai sunt pe piata, dar "De ce iubim femeile" nu a avut succesul de care s-a bucurat in Romania. Totodata, mai spune Stankov, "Cartarescu e unul dintre scriitorii europeni care se apropie de constructia propozitiei proustiene, mai acceptabila pentru limbile romanice, dar mai stranie pentru limba bulgara. Oricum, propozitia in sine reflecta si contine, ghiceste si descuie cumva lumea labirintica a lui Mircea Cartarescu. Asa ca a fost o aventura extraordinar de placuta". E normal deci ca Stankov sa-si doreasca sa traduca si "Aripa dreapta". Mai mult chiar, proprietarul editurii Faber, unde au aparut "De ce iubim femeile" si "Nostalgia", se gandeste sa scoata toate cele trei volume intr-unul singur, hard cover. "Ca o Biblie noua. Ar fi misto", incheie Stankov.