Intr-o padure din judetul Dambovita, in spatele pazei militarizate, se afla fosta Intreprindere Romana Mecanica si Chimica Mija ajunsa acum in posesia controversatului om de afaceri Fathi Taher, care a promis ba o facultate pentru studentii arabi, ba intr-un final un hotel.

O afacere ciudata, ale carei ite sunt in continuare descalcite de Jurnalul National. In 1938, renumitul savant Elie Carafoli a pus bazele unei fabrici specializate in productia de bombe de aviatie si incarcatoare pentru mitraliere de avion. Pana in 1989, la Mija se produceau grenade de mana ofensive si defensive, bombe de aviatie, rachete antitanc, mitraliere cu doua si patru tevi, proiectile reactive, cutii de viteze pentru transportoare blindate.

Dar si alte piese de mici sau mai mari dimensiuni. Uzina era utilata cu masini de prelucrat cu comanda numerica, masini produse in Germania, Elvetia, Japonia etc. Oarescum in spiritul timpului. In 1991, intreprinderea a intrat in componenta nou-infiintatei Regii Autonome de Tehnica Militara (RATMIL RA), unitate aflata in subordinea Ministerului Industriilor.

Din acel an, volumul comenzilor de tehnica militara a scazut astfel incat uzina s-a vazut nevoita sa se reorienteze spre productia civila. Uzina a fost lovita si de interese politice. 1997 a fost un an rau pentru intreprindere. In acea perioada, UM Mija se afla in componenta ROMARM RA, aflata in subordinea Ministerului Industriilor, condus de Radu Berceanu (PD).

Interesant este ca, in acea perioada, una dintre persoanele-cheie de la ROMARM era Eugen Nicolaescu, in prezent ministrul Sanatatii. Dupa 2004, "baietii destepti" din imobiliare au pus ochii pe terenul fabricii, peste 85 ha, situat intr-o zona de deal superba si inconjurata de paduri de stejar. O ultima lovitura a distrus ceea ce mai ramasese din gloria fostei fabrici.

Aceasta a fost preluata de un grup de "investitori" format din Fathi Taher, Marin Antonescu si seful OMNIASIG, Constantin Toma . Tunul Fathi Taher s-a instalat la Mija anuntand infiintarea unui Centru Academic . Cu toate ca anuntase altceva. Iar legea spune clar: "Titlul de parc industrial poate fi obtinut de o societate comerciala , persoana juridica romana, avand exclusiv ca obiect de activitate administrarea parcurilor industriale".

Interesant este ca Taher voia o universitate unde ar fi urmat sa studieze 10.000 de studenti, mare parte de origine araba. Oare ce ar fi urmat sa studieze cateva mii de studenti straini intr-o fosta fabrica de armament dotata cu poligoane subterane de testare si situata in mijlocul unei paduri si la 15 km de cel mai apropiat oras? Si iata cum o uzina infloritoare, cu peste 6.000 de angajati, a fost desfiintata, mii de oameni au ramas pe drumuri, fiind nevoiti sa paraseasca zona, satele din jurul localitatii fiind aproape depopulate.