Social

SUA, Rusia si UE se integreaza in Cosmos

Dupa americani si rusi, canadienii, europenii si japonezii adauga componente platformei ISS, unde marile puteri pamantesti exerseaza cooperarea extraterestra . Naveta spatiala americana Discovery a transportat pe Statia Spatiala Internationala (ISS) modulul european Harmony, care va face legatura statiei internationale cu viitoarele laboratoare european Columbus si japonez Kibo. Mai departe, UE se pregateste sa lanseze primul vehicul spatial european care, alaturi de cele ale Rusiei, va face legatura cu ISS si dupa ce SUA vor stopa programul de navete. Lucrul pamantenilor in spatiul extraterestru este uimitor, chiar daca televiziunile nu-si mai opresc programele nici pentru iesirile astronautilor "in aer liber". Ultima s-a petrecut pe 26 octombrie, cand americanii Scott Parazynski si Douglas Wheelock au iesit in spatiu pentru a ajuta la pozitionarea traversei de 17 tone care va sustine giganticele aripi solare ale ISS. A doua lor sarcina a fost sa colaboreze cu colegii de pe Discovery pentru mutarea modulului european "Harmony", de 16 tone, din cala navetei si instalarea lui intr-o locatie temporara, langa sectorul locuit al statiei orbitale. Construit in Italia, de Thales Alenia Space, modulul Harmony va fi o punte de trecere intre laboratorul american Destiny, existent, laboratorul european Columbus, care asteapta la sol, si viitorul laborator japonez Kibo – totodata, acest prim modul european extinde actuala capacitate de trei locuri a ISS cu inca doua. Intalniri de gradul III Misiunea Discovery, lan­sata pe 22 octombrie de la Centrul Kennedy din Florida, a fost condusa de Pam Melroy - retrasa de la bordul avioanelor US Air Force in 1994 pentru a pilota navete spatiale in 2002 si 2004. La bordul spatiei orbitale avea sa-si intalneasca o veche cunostinta: Peggy Whitson, prima femeie care va comanda pe ISS. Cu un doctorat in biochimie, Peggy Whitson a fost selectata de NASA pentru antrenamentul astronautic in 1996 si a petrecut deja 185 zile pe ISS in 2002 - alaturi de doi colegi rusi -, ca inginer de zbor si ofiter stiintific. Pe 12 octombrie, astrona­uta americana a plecat spre constructia umana aflata la 354 km deasupra Pamantului cu o naveta ruseasca Soyuz TMA-11, de pe cosmodromul Baikonur din Kazahstan. Alaturi de ea s-au mai imbarcat colonelul rus Iuri Malancenco, veteran al Mir si ISS, si "bobocul" malaysian Sheikh Muszaphar Shukor – ortopedul de 35 de ani devenit primul astronaut al Malaysiei, in baza unui masiv contract militar malaysiano-rusesc, si primul musulman plecat in spatiu in plin Ramadan. Peggy Whitson si Iuri Malencenco vor ramane pe ISS o jumatate de an, in calitate de comandant, respectiv inginer de zbor ai Expeditiei 16. In locul lor au revenit pe Pamant, pe 21 octombrie, cosmonautul Fiodor Iurcikin, comandantul Expeditiei 15, si inginerul de zbor Oleg Kotov – plus musafirul malaysian. Aflat de ceva timp pe ISS, astronautul NASA Clayton Anderson va ramane si pentru prima parte a importantei Expeditiei 16: cand doua duzini de astronauti, din sase tari, vor contribui la extinderea platformei si vor avea parte de 14 iesiri in afara statiei – la trei va participa si Peggy Whitson. Renastere europeana in spatiu Lansata in 1998, cu echipamente americane, rusesti si canadiene, ISS este astazi platforma de cooperare pentru 15 natiuni si tocmai a intrat intr-o perioada de mari prefaceri. In decembrie, Agentia Spatiala Europeana (ESA) va trimite pe ISS laboratorul Columbus, iar in februarie vor mai ajunge prima dintre cele trei parti ale laboratorului japonez Kibo si adaosul Dextre la bratul robotic canadian – cu care platforma orbitala se construieste mai departe. Pentru europeni, momentul este istoric: mai bine mai tarziu decat niciodata, Europa devine coactionara a ISS. Mai mult, desi Columbus va fi transportat de naveta americana Atlantis, in ianuarie ESA urmeaza sa lanseze, de pe insula Kourou din Guyana Franceza, capsula "Jules Verne". Va fi diar primul dintr-o serie de cargouri spatiale europene ("Automated Transport Vehicles" – ATV); urmatoarea generatie nu va mai face doar drumul dus, ci va fi capabila si de intoarcerea nevatamata a unor fiinte umane. Cu o incarcatura de 7,5 tone, adica de trei ori mai mare decat a navelor de alimentare rusesti Progress, ATV-urile europene vor accelara procesele de pe santierul ingineresc si stiintific ISS – eventual, alaturi de "H-2 Transport Vehicles", proiectate de japonezi. Cu atat mai utile vor fi acestea cu cat NASA va stopa actualul program de navete in 2010 – dupa ce a cheltuit un miliard de dolari in trei ani, pe redresarea defectelor evidentiate de accidentul navetei Columbia din 2003, pentru a se achita de sarcinile angajate pe ISS. La randul sau, din 1995, ESA a cheltuit sapte miliarde de dolari pentru a angaja 5.000 de oameni si 50 de companii - care utilizeaza acum tehnologiile spatiale si in produse si servicii comerciale. Spectaculoasa ploaie de meteoriti de la Palencia, din 2004, ... Meteoriti de vanzare Casa de licitatii Bonham din New York a reusit sa adune, din mai multe colectii private, 57 de meteoriti, pes­triti si incrustati. Cei mai multi bani s-au obtinut pentru un meteorit feros cazut in Siberia: 123.000 de dolari. Bucatica din spatiu care a lovit in 1984 cutia postala a Caruthei Barnard a fost data cu numai 8.000 de dolari – in timp ce cutia postala a fost pretaluita la 83.000 de dolari! Piesa de rezistenta a licitatiei a fost insa "coroana" celebrului Williamette Meteorite, descoperit in Oregon, in 1902: o bucata de 13 kilograme, taiata dintr-un bloc de 15,5 tone, cu o valoare de 1,1 milioane de dolari. Bucata taiata pentru un schimb intre Muzeul de Istorie Naturala al Americii si colectionari nu a fost insa pusa in vanzare. Ca si meteoritul gasit in 2005, in Kansas – si evaluat la 700.000 de dolari – ori cel descoperit in Normandia, in 1803. Lansat pe 4 octombrie 1957, micul satelit sovietic Sputnik-1 a ... Parteneriate extraterestre Rusia celebreaza lansarea primului satelit artificial, in toamna anului 1957, prin planuri de inviere a gloriei spatiale a URSS. De data asta cooperarea internationala este ca si indispensabila si merge de la lansarea de sateliti cu europenii la misiuni martiene cu americanii. George Griffin, seful Agentiei Spatiale Nord-Americane (NASA), l-a vizitat luna trecuta la Moscova pe Anatoli Perminov, seful Agentiei Spatiale Federale Rusesti (Roskosmos), atat pentru aniversarea celor 50 de ani de la lansarea satelitului sovietic Sputnik, cat si pentru discutarea unor noi planuri de cooperare spatiala ruso-americana. Aceasta a inceput in mai 1972, cand Alexei Leonov si Thomas Stafford si-au dat mana pe orbita, dupa conectarea modulelor Soyuz-19 si Apollo-17. Fata de acel gest pur politic, acum este vorba despre explorarea in comun a Planetei Rosii. Prima asemenea reusita a fost zborul Mars-Odissey, din 2001, cand instrumentele rusesti amplasate pe statia americana au descoperit vaste rezerve de apa sub solul martian. Cautarea apei pe Marte continua prin intermediul Lunar Reconnaissance Orbiter si Mars Science Laboratoy. Uniunea EU Rusia Cealalta colaborare spa­tiala ruso-americana are loc pe ISS. Dupa explozia navetei Columbia in 2003, navetele Soyuz au salvat proiectul international. Problema e ca americanii s-ar retrage din ISS in 2015, europenii ezita sa-si asume toata sarcina aliatilor nord-atlantici, iar rusii s-au angajat doar pana in 2020. O varianta luata in calcul ar fi ca ISS sa devina platforma de lansare spre alte orbite. Oricum, Roskosmos construiesc impreuna cu parteneri europeni la o alta nava spatiala reutilizabila - "Clipper". Rusia mai lucreaza si la doua rachete purtatoare: familia Soyuz-2 este deja operationala, in timp ce Angara va fi prezentata la apropiatul Dubai Air Show doar ca macheta. Pe de alta parte, inginerii spatiali rusi lanseaza mai departe sateliti straini. O racheta Soyuz-FG tocmai a plasat pe o orbita joasa alti patru sateliti americani din constelatia Globalstar, care asigura telecomunicatii de mare calitate pentru SUA si alte 120 de tari. Zborurile comerciale ale rachetelor Soyuz sunt gestionate de Starsem, un joint venture ruso-european care include EADS SPACE, Arianespace, Roskosmos si centrul de productie al navelor rusesti Progress. Peste 20 de ani: euroviziuni cosmice Agentia Spatiala Europeana (ESA) si-a dezvaluit luna trecuta Viziunea Cosmica 2015-2025, ale carei propuneri urmeaza sa treaca testul fiabilitatii. ESA a plecat de la marile intrebari ale stiintei spatiale si a imaginat misiuni care sa aduca raspunsuri. Au rezultat doua categorii de proiecte: mari (clasa L), de peste 650 milioane de euro, si medii (clasa M), sub 300 de milioane. Pentru cele mai mari se impun parteneriate internationale: NASA a calculat ca nicio misiune spre Saturn nu ar fi relevanta fara un miliard de dolari. Marile ambitii ale ESA vizeaza Jupiter si luna sa de gheata - Europa, satelitii saturnieni Titan si Enceladus sau un telescop pentru studierea Universului de raze X. Cele medii se rezuma la 12 nave spatiale pentru masuratori simultane ale plasmei din jurul Pamantului, o deplasare dus si intors catre un corp ceresc apropiat sau studierea unor exoplanete. Doar doua misiuni vor fi alese, pentru 2017/2018. Primul zbor privat in afara atmosferei terestre a adus echipei ... Exploatarea spatiului de catre om Ingineri spatiali din America, Europa sau Asia cauta modalitati de aducere a unor mari cantitati de helium-3 din spatiu pentru producerea de energie pe Pamant. NASA constata insa ca tinerii occidentali nu mai sunt la fel de atrasi de stiinta spatiala precum cei din generatia anterioara. A aparut insa un nou stimul: tineri antreprenori vestici din media si IT finanteaza programe private pentru crearea unor tehnologii de calatorii spatiale si aselenizari comerciale. Nu doar NASA vrea o baza lunara permanenta in viitorul apropiat. Lansata in luna septembrie, sonda japoneza Kaguya va cerceta timp de un an suprafata selenara de la o distanta de 100 km - ca misiune de recunoastere pentru descinderea unui cosmonaut nipon pe Luna in 2025. Cu o prima sonda orbitala abia de anul viitor, India va investi in urmatorii cinci ani circa 1,5 miliarde dolari pentru dobandirea tehnologiilor de trimitere a unui om in spatiu in 2015 si coborare pe Luna in 2020. Chinezii par sa se gra­beasca cel mai tare: lansata luna trecuta, sonda Chang’e va transmite la Beijing imagini 3D ale suprafetei Lunii si va studia distribuirea unor elemente valoroase; mostre de sol selenar vor ajunge pe pamantul chinezesc in 2017; iar un taikonaut va fi deplasat la fata locului in 2020. China recunoaste ca programul spatial accelerat nu are doar rolul de a impune tara in lume, dar si de a-i furniza, in perspectiva, minerale sau energie extraterestre. In afara de aur, platina sau cobalt, este vizat izotopul de helium-3: pe Pamant exista circa 15 tone, in timp ce in colbul Lunii vanturile solare au depus, in miliarde de ani, intre unu si cinci milioane de tone. Cantitatea ar ajunge alimentarii Terrei timp de 10.000 de ani cu o energie nepoluanta – desigur, asta dupa ce va fi posibila producerea energiei nucleare din acest izotop si apoi, aducerea lui din spatiu. Privatizarea spatiului Daca savantii asiatici lu­creaza cu un avant na­tio­nalist inca intact, sefi ai NASA constata ca putini dintre tinerii americani nascuti in era spatiala mai sunt in­teresati sa participe la progresul stiintei spatiale – care le-a adus mobilele sau computerele. Pe de alta parte, alaturi de problema propriei culturi organizationale – afectata de alcool sau pasiuni extraconjugale -, NASA o mai are si pe cea a finantarii. Pentru toate, solutia intrezarita este completarea programelor de cercetare guvernamentale cu cele comerciale private. Google tocmai a anuntat un premiu de 30 milioane de dolari pentru firma privata care va depune pe Luna un robot capabil sa parcurga macar 500 de metri si sa transmita imagini video si alte date. E si multa reclama in acest gest, deoarece dupa 2012 suma se injumatateste, iar daca premiul nu este obtinut pana in 2014, se anuleaza. Oricum, con­cursul poate accelera cre­a­rea unor tehnologii de explo­­­rare spatiala low-cost. Daca satelitul sovietic Sputnik a dovedit, in 1957, ca zborul spatial este posibil, nava SpaceShipOne a demonstrat, in 2004, ca spatiul este deschis si initiativelor private - si a primit pentru asta, din partea X-Prize Foundation, un premiu de 10 milioane de dolari. Inspirata din acest proiect, compania Virgin Galactic, a celebrului antreprenor britanic Sir Richard Branson, lucreaza la un vehicul capabil sa duca sase pasageri la 140 km deasupra Pamantului. Dupa ce si-a vandut doua companii de servicii financiare prin internet, Elon Musk investeste milioane de dolari in noile planuri ale lui Burt Rutan, designerul SpaceShipOne: plasarea de pasageri suborbitali pana in 2010 si construirea unei capsule de transport a personalului pe ISS. Asemanator, europenii de la EADS dezvolta proiectul Astrium, de calatorii suborbitale cu pasageri, iar californienii de la Constellation Services si United Launch Alliance folosesc vehiculul Atlas-5 al companiei Lockheed Martin pentru a opera transporturi comerciale pe ISS. Compania americana Space Adventures a trimis deja acolo patru turisti spatiali. Iar Robert Bigelow, magnat al hotelurilor, a lansat Genesis 1, o nava spatiala gonflabila, prin care spera sa ajunga la un hotel amplasat in spatiu. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro
  •   2007-11-02
  •  
  •   comentarii

Articol scris de

Acasa.ro

Vezi toate articolele

Articole din social

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, psihologul Cristina-Andreea Dumitras: Care sunt joburile de viitor?

Expertul Acasa.ro, psihologul Cristina-Andreea Dumitras

Pune o intrebare

Top

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului