Dupa promovarea concursului de admitere in rezidentiat pentru specialitatea de chirurgie orala si maxilo-faciala, medicii rezidenti devin someri cu dubla licenta si specializare de 5 ani. De cand rezidentiatul in stomatologie generala a fost desfiintat, in conformitate cu normele europene a aparut un hibrid de specializare, denumit chirurgie dento-alveolara. Aceasta specialitate preia din chirurgia orala si maxilo-faciala trei afectiuni si indeparteaza viitorul specialist de profilul medicinei dentare. "Pentru aceasta specialitate s-a alocat, in ultimii ani (cu exceptia anului 2005) un numar mare de locuri pe care au concurat absolventi bine pregatiti, dar care, conform curriculei de pregatire, nu pot fi incadrati decat in sistemul privat, si nicidecum in spitale, afirma prof. dr. Alexandru Bucur, seful Clinicii de Chirurghie Oro-Maxilo-Faciala de la Spitalul Universitar de Stomatologie Dan Theodorescu - Bucuresti. De fapt, cele trei afectiuni arondate competentelor chirurgului dento-alveolar fac parte integral din domeniul mult mai larg al chirurgului oro-maxilo-facial pentru care rezidentiatul dureaza cinci ani si are obligativitatea dublei licente, in conformitate cu legislatia europeana. Din pacate, nici pentru chirurgii oro-maxilo-faciali nu au existat locuri scoase la concurs in sectiile de spital, desi aceasta ar fi trebuit sa fie prima lor optiune, astfel incat, in ultimii 10 ani, peste 100 chirurgi maxilo-faciali au fost nevoiti sa lucreze tot in cabinetele private de medicina dentara , suprapunandu-se ca patologie rezolvata peste stomatologie si chirurgie dento-alveolara. Orice spital de urgenta ar avea nevoie de chirurgi oro-maxilo-faciali, deoarece patologia traumatica, si nu numai, este frecvent intalnita, iar bolnavii, de cele mai multe ori, sunt indrumati, in cazul Bucurestiului, catre Spitalul Universitar de Stomatologie, unde exista singura sectie cu acest profil. Din pacate, peste 19 judete trimit acesti bolnavi tot in sectia noastra. Daca investim intr-un rezident, este inuman ca, la sfarsitul perioadei de specializare, sa-l trecem in somaj. Nu toti au bani sa-si deschida cabinete private si, de fapt, nu pentru un cabinet au fost pregatiti chirurgii oro-maxilo-faciali. Daca punem problema chirurgilor dento-alveolari, de la bun inceput trebuie sa pornim pe ideea ca sunt pregatiti pentru sistemul privat. Si atunci de ce sistemul sanitar public investeste in pregatirea acestora? O alta absurditate a noii specializari in chirurgia dento-alveolara o reprezinta faptul ca aproape toti preparatorii din facultati devin, conform legii, medici rezidenti in chirurgie dento-alveolara, dar ei, concret, isi desfasoara activitatea in catedre de cu totul alt profil, unde au nevoie de o cu totul alta pregatire. Riscam, astfel, ca, peste cativa ani, sa nu mai avem in tara medici dentisti, ci numai chirurgi dento-alveolari".