Pe sinistratii de la Rast, din sudul Doljului, pare sa-i urmareasca blestemul. Cand abia rasuflasera usurati ca iau viata de la cap si batusera fericiti primii tarusi in pamantul noii vatre a satului, oamenii de acolo s-au trezit din nou luati de ape.

De data asta nu a mai fost vorba de apele Dunarii, ci de cele cazute din cer, unde s-au spart norii. Ploile cazute saptamana trecuta s-au transformat in suvoaie si au patruns in corturi , care erau ultimul adapost al celor ramasi pe drumuri. Si, cum o nenorocire nu vine niciodata singura, vantul starnit a daramat mai multe corturi, facandu-le una cu pamantul.

Sinistrati pentru a doua oara, satenii au plecat ingroziti spre vechile lor case. Acolo insa parca venise Apocalipsa : aproape intregul Rast era naruit. Ramasi singuri si batuti de soarta intre Cerul dezlantuit si pamantul biciuit de ploi si lacrimi, oamenilor nu le-a ramas decat sa se roage si sa spere ca se va intampla o minune.

Femeile plangeau, copiii tipau, iar Dumnezeu parca nu-i mai auzea. Abia sambata precipitatiile au incetat, insa soarele a iesit de prea putine ori din nori, temperaturile ramanand scazute. Dupa potop, frigul era tot ce mai lipsea. Incet-incet, napastuitii si-au ridicat iarasi corturile ca pe propriile lor case.

Din nefericire, reconstructia satului nu se intrevede prea curand, iar prognozele meteo sunt ingrozitoare pentru amaratii de acolo. Ploile vor reveni si vor ramane pana la inceputul saptamanii viitoare in acel colt uitat de tara.