Orasul de Sus, Orasul de Jos. Orasul vechi, orasul nou. Rupt in doua, dar cu un singur suflet cosmopolit. Cu parfum de istorie de opt secole si animat de un prezent respectabil, dar care, uneori, a crescut gaunos pe paginile trecutului. Aroma de absint , cantec de pian, fatade proaspete, pavaje noi, ganguri ponosite, praf de santier , asfalt gaurit. Fara contur, ca niste naluci, se ridica umbrele negustorilor de odinioara, fosnesc matasurile vieneze din rochiile damelor, bocane surd trapul calestilor si se deslusesc, o clipa doar, clevetirile cofareselor venite sa-si etaleze boarfele. Iar pe inserat, la lumina felinarelor, parca auzi soptit fagaduintele de iubire, mincinoase, se zice, ale tinerilor dandi. Aici, pe Podul Minciunilor, mai mult decat in orice alt loc din Sibiu, te patrunde pana la piele picatura de esenta a orasului. Pe dedesubt, fosta Strada Fingerling innoada Orasul de Sus, al carturarilor, cu Orasul de Jos, al negustorilor. Aici secolele se leaga unul de altul si se amesteca in peisaj ca un sirag de matanii rotite de-o mana nevazuta. (continuarea in Jurnalul National )