Alegerea liceului sau a facultatii este prima decizie importanta din viata copilului tau. Ca sa il poti ajuta, tine minte ca nu are nevoie de un sef, ci de un prieten care sa-l indrume. Gasirea celui mai potrivit domeniu de continuare a studiilor necesita o decizie dificila pentru un copil care nu are destule informatii si nu stie foarte bine ce vrea sa faca. Atunci cind consilierii si psihologii nu sint la indemina, parintii trebuie sa preia rolul de sfatuitor. „Inainte sa dea la un liceu, parintele trebuie sa afle care sint cele mai bune licee, care sint cerintele, care sint mediile de admitere, de ce abilitati are nevoie copilul pentru acea scoala“, spune Daniela Gheorghe, specialist „Psihologia Azi“. Si alegerea facultatii le pune copiilor probleme serioase, iar parintii trebuie sa fie alaturi de ei si sa-i indrume. „Cind sint mici, toti vor sa devina medici, dar putini au aptitudinile necesare. Vor sa ajunga doctori pentru ca suna bine, dar, odata intrati la facultate, isi dau seama ca nu au vocatie pentru asta. De aceea copiii trebuie urmariti din timp, iar sfaturile parintesti devin foarte importante“, spune Anda Pacurar, specialist „Psihologia Azi“. Parintele trebuie sa ofere optiuni si informatii, sa isi urmareasca copilul de mic si sa afle ce tip de personalitate are. Trebuie sa fie obiectiv si sa-i lase copilului posibilitatea de a alege. Daca tinarul isi doreste sa fie ajutat iti va cere, nu trebuie sa il fortezi tu sa aleaga ideea ta. Trebuie sa vorbesti cu el, sa ii prezinti avantajele si dezavantajele, din punctul tau de vedere, fara sa il manipulezi. „Degeaba viseaza parintele sa isi faca copilul inginer, de exemplu. Chiar daca el vrea sa il protejeze in felul acesta, nu face altceva decit sa il descurajeze, fara sa ii ofere posibilitatea de a face o alegere. Copilul va fi descurajat, pentru ca va intelege ca nu poate sau ca nu e in stare sa faca ce vrea el. De aceea el trebuie sa fie incurajat de mic sa ia decizii“, spune Anda Pacurar. Gaseste-ti timp pentru copilul tau Cei mai multi parinti ajung de la munca direct in pat sau in bucatarie, fara sa mai schimbe doua vorbe cu copilul lor. „Trebuie sa petreci un timp cu copilul tau, macar 10-15 minute pe zi, in care el sa iti puna intrebari si tu sa ii raspunzi. Nu trebuie sa fie o sedinta, sa se simta chestionat, pentru ca astfel se va inhiba. Trebuie sa stie ca e timpul lui si ca tu il poti indruma, oferindu-i instrumente si informatii“, explica Anda Pacurar. Ca sa afli ce abilitati are copilul tau trebuie sa discuti cu el zilnic si sa-i urmaresti rezultatele scolare. Trebuie sa te gindesti ca nu este un robot si nu poate fi la fel de bun la toate. „Chiar daca are 10 pe linie, el nu are cum sa fie bun la toate, desi de cele mai multe ori asa este perceput. Va performa intr-un singur domeniu. Urmarindu-l de mic, vei afla unde depune mai multa munca si mai mult suflet“, spune Anda Pacurar. Parintele trebuie sa ajute copilul, nu sa il influenteze. Nu trebuie sa aleaga el. Trebuie sa se informeze, sa vorbeasca cu dirigintele, cu profesorii. Cel mai important insa este sa vorbeasca cu copilul, sa afle spre ce vrea el sa se indrepte. „La noi este foarte promovata de catre parinte urmatoarea mentalitate : uite ce bine am ajuns eu. Fa ce am facut si eu. Nu aceasta este solutia, trebuie sa lasi copilul sa se exprime“, spune Daniela Gheorghe. Scoala nu mai face fata Scoala romaneasca nu reuseste sa umple golurile lasate de parinti. Sint putine licee care au cabinete de consiliere, iar dirigintii se concentreaza mai mult pe materia scolara si nu mai au timp sa faca si treaba parintilor. „In scoala nu exista ora de educatie vocationala, motiv pentru care meseriile nu au valoare. Nu exista un cult al meseriei, iar copiii nu stiu ce oportunitati au. Chiar daca exista psihologi in scoli, acestia nu pot face fata numarului mare de copii si nu pot discuta cu fiecare in parte. Rolul parintelui este asadar foarte mare, pentru ca trebuie sa suplineasca tot ceea ce nu fac consilierii si profesorii“, spune Daniela Gheorghe, specialist „Psihologia Azi“. Daca parintele nu poate fi obiectiv, poate sa apeleze chiar el la un consilier vocational, sa afle exact ce poate face pentru copilul sau.