In fiecare vineri din Saptamana Luminata a fiecarui an se sarbatoreste Izvorul Tamaduirii, inca din a doua jumatate a primului mileniu crestin.

Inainte de urcarea sa pe tron, viitorul imparat Leon cel Mare a intalnit un orb ratacit printr-o padure din apropierea Constantinopolului, care cerea apa. Maica Domnului l-a calauzit prin glasul sau ceresc, astfel incat Leon a gasit izvorul, care s-a dovedit a fi tamaduitor: dupa ce orbul si-a stamparat setea, si-a recapatat si vederea.

Dupa ce a ajuns imparat, Leon a ridicat o biserica pe acel loc, cu hramul "Izvorul Tamaduirii", iar cu apa luata de aici a vindecat multi bolnavi de-a lungul timpului, prin mila si lucrarea Maicii Domnului. Din punctul de vedere al dogmelor bisericesti, izvoarele tamaduitoare sunt preinchipuiri ale izvorului cel viu al mantuirii, care este Maica Domnului.

La sarbatoarea "Izvorul Tamaduirii" crestinii merg cu gandul si cu inima incredintata ca Maica Domnului este izvor al dumnezeirii, prin nasterea Mantuitorului. In toate bisericile si manastirile, dupa Sfanta Liturghie , se savarseste slujba de sfintire a apei, agheasma mica, dupa o randuiala adecvata Saptamanii Luminate.