Dupa aparitia teatrelor independente, neconventionale, cu piese pe masura, teatrele de stat au incercat sa tina pasul. In ultimii ani s-a observat o pondere crescuta a pieselor cu conotatie sexuala, cu noi tendinte spectaculare. Productiile contemporane, alternative si inovative, stimuleaza noi mijloace artistice si de interactiune. Titlurile pieselor sunt menite sa atraga atentia, continutul acestora rezumandu-se, de cele mai multe ori, la discutii sau probleme sociale, mentalitati si generatii diferite. La Teatrul National din Bucuresti va avea premiera, luna aceasta, piesa cu titlul „Viata mea sexuala“, de Cornel George Popa. Piesa se axeaza pe prapastia dintre generatii; fiica, vanzatoare intr-un sex-shop, incearca sa-si convinga tatal ca aceasta slujba este la fel de onorabila ca oricare alta. Decorul este singurul care se leaga de titlul intrigant, specific unui sex-shop. Teatrul National si-a mai incercat publicul prin aducerea unor modificari la genul clasic binecunoscut. „O scrisoare pierduta“, din stagiunea 1999-2000, in regia lui Alexandru Tocilescu , a fost una dintre acestea. Imaginile din filmul „Basic Instict“ au completat textul si viziunea regizorului, piesa castigand premiul UNITER pentru Cel mai bun spectacol. (continuarea in Gardianul )