“Scaunele” lui Ionesco si-au gasit in aceasta seara un adapost mai special: scena underground de La Motoare . Piesa preferata a marelui dramaturg, dupa cum spunea Marie-France Ionesco, fiica lui Eugene Ionesco, - de la ora 21.00 , in aer liber si in viziunea tinerei regizoare Cris Simion: fara pretentii elitiste si abstracte, ea ofera un spectacol simplu, plin de umor, ironie si cinism, care vorbeste despre viata; o oglinda in care fiecare spectator isi gaseste propria poveste. Ionesco a numit-o “farsa tragica” ; precum viata noastra…si uneori la o “farsa tragica” putem rade ironic. Ironia fina nu tine numai de “comedie”, iar rasul devine important atunci cand este chemat de o situatie disperata. Izolat si scufundat de restul lumii cuplul ionescian, decrepit şi alienat, suferind de pe urma unui soi de cataclism al memoriei, nutreşte miraje ale puterii. Batranul si Batrana se cred detinatorii privilegiati ai secretului care, odata dezvaluit, va mantui lumea. Se asteapta venirea Oratorului, care va rosti oficios, de la tribuna, Marele Adevar. …Dupa o ora de teatru cu Adriana Trandafir, Ioana Marchidan si Gabriel Fatu, teatrul absurd nu o sa ti se mai para…atat de absurd, promit protagonistii. Regizoarea avertizeaza publicul ca nu are nici o sansa sa adoarma la acest spectacol. “Aceste “Scaune” sunt incomode si nude. In ele nu ai cum sa te minti. Spectacolul face parte din proiectul Teatrul Undercloud ; se va juca pe parcursul stagiunii de vara si la cererea spectatorilor. Scaune simple, de lemn, colorate sau nu, scaune mari si scaune mici, dar mai ales scaune care sa nu ramana goale…altfel spus: uram “teatrului ” sa aiba prea putine “scaune” pentru spectatori…. Glissando Eugen Ionescu a scris mult, dar despre el s-au scris si mai multe. Prima piesa, “ Cantareata cheala ” a fost scrisa ca tragedie, dar a fost inteleasa de ceilalţi ca o comedie. Pe 11 mai 1950, piesa a fost reprezentată la Théatre de la Huchette, in regia lui N. Bataille. A urmat o perioada in care autorul a prezentat, an de an, cate o piesa. Treptat incepe sa se formeze un cerc de admiratori. In 1966, Comedia Franceza a prezentat pentru prima oara o piesa de Ionescu, “Setea ai Foamea”. In anul 1970, a fost ales membru al Academiei Franceze, fiind primul scriitor de origine romană care primea o astfel de recunoastere. Dramaturgul s-a aflat intr-un permanent razboi de hartuiala cu critica ostila a productiilor lui. Face parte din traditia absurdului ca legenda unui fauritor de personaje sa aiba nu numai lumini, ci si umbre. ‘Scaunele’ celor care voiau sa-i servească ‘Lectia’ nu au ramas niciodata goale. Printre ‘ Rinoceri ’, in toate limbile pamantului, actorii inca se intreaba: Cum se mai piaptana ‘Cantareata cheala’? DirectNews