Pentru cei mai multi oameni de cultura contactati de „Cotidianul“, „dosariada“ se afla in fruntea clasamentului cu scandaluri de pe lista anului 2006. Scriitorul Gheorghe Craciun constata, la o privire „foarte grava“, ca „dosariada n-a lasat neatinse citeva nume de mare vizbilitate culturala si jurnalistica: Sorin Antohi, Carol Sebastian , Cornel Ivanciuc , Mircea Iorgulescu (acesta din urma, potrivit acuzelor lui Bujor Nedelcovici)“. Pentru scriitorul Caius Dobrescu , „dosariada“ este la fel de „scandaloasa“, iar cel mai socant caz i se pare cel al lui Sorin Antohi, despre care a declarat pentru „Cotidianul“: „Ca a fost turnator mi se pare un lucru mai putin scandalos decit povestea cu doctoratul, cu atit mai trista cu cit oricum noi, romanii, avem reputatie de gainari peste tot in lume“. O infringere personala si o mare tristete Faptul ca o personalitate culturala de talia lui Sorin Antohi nu are doctorat, desi sustinea contrariul si coordona doctoranzi, i se pare „un lucru de neinteles“ prozatorului iesean Dan Lungu, mai ales ca, „pentru Sorin Antohi, lucrul asta era mai mult un fel de formalitate, pentru ca, asa cum au zis multi, avea o opera care putea justifica zece doctorate, nu unul“. Florin Iaru crede ca ceea ce a facut Sorin Antohi este, „in primul rind, o infringere personala, iar, pentru ceilalti, o mare tristete“. Nu vor lipsi surprizele nici in 2007 Gheorghe Craciun este convins ca nici de acum inainte „nu vor lipsi surprizele“ in procesul „dosariadei“, previziune pe care el o justifica prin faptul ca „alti intelectuali au tinut sa se disculpe din start, desi nedovediti, prinsi in reteaua unor suspiciuni obscure“. Previziunea este impartasita si de Caius Dobrescu, acesta fiind incredintat ca „in spatele scandalului se ascund inca multi intelectuali de la noi“. Poeta Nora Iuga marturiseste ca este dezamagita de rezultatele „dosariadei“ si este de parere ca „multe lucruri lasa de banuit“. De exemplu, poeta crede ca vehementa pe care o opun multe dintre personalitatile de cultura de la noi fata de respectarea unui criteriu de profesionalism si de integritate morala pentru mentinerea in posturi publice a unor oameni din domeniu reprezinta si ea „un lucru foarte grav, o dovada elocventa a unei mentalitati provinciale si primitive“. Caius Dobrescu remarca faptul ca, in procesul „dosariadei“, a fost evidenta o anumita forma de discriminare: oamenii de cultura au fost „tratati preferential, li s-au gasit scuze, nuante, explicatii, pe cind pentru ceilalti oameni ai sferei publice nu a existat nici un fel de intelegere“. Simptomatica i s-a parut in acest sens reactia lui Gabriel Liiceanu fata de Mona Musca. De o cu totul alta parere decit Dobrescu au fost, la momentul respectiv, scriitorii Alina Mungiu-Pippidi, Andrei Bodiu si Stelian Tanase, disidenta Doina Cornea si ziaristul si disidentul Petre Mihai Bacanu . Cel din urma a fost de parere ca atitudinea lui Gabriel Liiceanu este pe deplin justificata. Cazul Noica Florin Iaru compara reactia intelectualilor de la noi fata de dosarul Monei Musca, cu reactia acelorasi intelectuali fata de cel al lui Constantin Noica. „Explicatia vine din faptul ca aparatorii lui Noica sint oameni de cultura, care stiu sa se exprime cu mult mai mult tact decit avocatii, de exemplu, si au o priza extraordinara in fata publicului larg“. In ceea ce priveste cazul Noica insa, numerosi comentatori au exprimat un punct de vedere diametral opus fata de cel al lui Florin Iaru, chiar in perioada in care au aparut copiile din arhivele fostei Securitati. Demisia lui Gabriel Liiceanu de la AER Un alt moment tensionat, de o amploare mai putin insemnata de aceasta data, este „situatia creata de organizarea evenimentului Bookfest (soldata cu protestele unor editori participanti), care a dus la demisia lui Gabriel Liiceanu de la conducerea Asociatia Editorilor din Romania“, considera Gheorghe Craciun. Caius Dobrescu este de parere ca, in acest caz, conflictul este creat de faptul ca Liiceanu „nu intelege ca atributiile si competentele unui om de afaceri sint altele decit cele ale unui om de cultura“. Andrei Oisteanu e de parere ca „evenimentul de la Bookfest a reusit si s-a datorat lui Gabriel Liiceanu“. Mai mult, acesta subliniaza ca Gabriel Liiceanu a demisionat pentru ca a „intrat intr-o altercatie cu Ministerul Culturii si Cultelor, care nu i-a acordat sprijinul necesar“. Selectie ciudata Un alt mar al discordiei in lumea culturala autohtona este, pentru prozatorul Stefan Agopian ( foto ), emisiunea „Zece pentru Romania“, moderata de Mihai Tatulici. Agopian considera ca lista scriitorilor selectati ca fiind cei mai reprezentativi este „una foarte ciudata“. „Din cite am inteles, pentru sondaj au fost alesi 202 scriitori, dar au fost alaturate nume foarte mari de nume foarte mici. Sondajul este viciat din start: au fost interogati oameni din Bucuresti, si este clar ca au fost favorizati, in felul acesta, scriitorii din Capitala“. Un sondaj la Iasi, de pilda, l-ar fi avantajat pe poetul Emil Brumaru, explica Stefan Agopian, care mai crede ca, personal, daca s-ar fi ocupat cu acest lucru si ar fi fost lipsit de simt etic, ar fi putut manipula foarte usor rezultatele. Pentru Stefan Agopian este consternanta prezenta in topul celor zece a unui scriitor ca Augustin Buzura, care „nu a mai publicat nimic in ultimii sapte-opt ani“. In plus, i se pare nedrept faptul ca a fost ales un „singur autor de poezie: Ana Blandiana“. De ce lipsesc Visniec si Brumaru din top? Florin Iaru catalogheaza drept inadmisibil faptul ca din acest top „lipseste un dramaturg de talie internationala precum Matei Visniec (foto) sau un poet ca Emil Brumaru, fara de care este inimaginabila orice istorie a literaturiii romane contemporane“. El apreciaza totusi faptul ca pe primul loc se afla scriitorul Mircea Cartarescu, ce dovedeste, in felul acesta, „ca nu este numai un mare scriitor, ci si un bun manager al propriei imagini“. Desi nu se declara „un adept al topurilor“, Andrei Oisteanu considera ca este multumit de faptul ca primele doua locuri au fost acordate lui Mircea Cartarescu si eseistului Andrei Plesu. Pe de alta parte, desi nemultumit de absenta lui Brumaru din top „Zece pentru Romania“, Andrei Oisteanu crede ca rezultatele erau cumva de asteptat, pentru ca „oamenii, cei mai multi dintre ei, aleg notorietatea, si nu valoarea“.