Frenezia sărbătorilor de odinioară era trăită de întreaga comunitate, dincolo de cronologia varstelor. Copiii mergeau cu Moş Ajunul, cu Steaua, cu mai apoi. Pentru Moş Ajun se pregăteau din timp. Mergeau la colindat împreună cu prietenii, dar nu colindau la întamplare: aveau prioritate rudele, vecinii sau cunoscuţii. Adunau , mere, nuci. Mai făceau şi glume uneori, pentru că multe case de la periferie erau foarte prost luminate. Cand deschideau oamenii uşa, interesandu-se de caţi copii sunt la colindat, aceştia răspundeau cu un număr mult mai mare şi întindeau ambele maini pentru a primi astfel darurile întreite. Acasă, seara, se făcea inventarul darurilor. Venea apoi randul Stelei. Aproape fiecare copil de mahala îşi construia, care cum putea, cate o stea sau o repara pe aceea de iarna trecută. Era îmbrăcată apoi în beteală, cu şnururi de hartie tăiată faşii. Centrul stelei era adesea improvizat din armătura unei site de mălai sau făină, care nu mai era bună. De ea era lipită o icoană tipărită a Maicii Domnului cu Pruncul, iar în spatele ei era aprinsă o lumanare . Alături de cei care mergeau cu Steaua, mai erau şi cetele de irozi, formate din adolescenţi, între 15-18 ani. Erau îmbrăcaţi în mantale, ca militarii, cu săbii de lemn, şi dacă întalneau cetele copiilor cu Steaua, mai mici ca varstă, aceştia din urmă trebuiau să închine Steaua irozilor. Adică să le ofere toate darurile stranse. Apoi brad de Crăciun, în vechime, nu se făcea în orice casă. Era destul de rar pe la margine de oraş cate un brad împodobit cu hartie colorată, jucărioare mici din lemn vopsit sau flori artificiale. Globuleţele erau un produs prea scump pentru cei mulţi. În vechime, era obiceiul ca, de Crăciun, copiii să primească , bocanci , pantaloni, palton sau un costum; erau înnoite de obicei hainele de iarnă. Moşul aducea şi primele jucării mecanice la mahala, importate în interbelic din spaţiul german. Erau maşinuţe, camioane, avioane, tancuri , trenuleţe care mergeau pe şină. Fetele aveau o gamă foarte variată de păpuşi, maşini de gătit cu lemne în miniatură, cu tot felul de accesorii, dar existau şi jucării mai ieftine precum Hopa-Mitică, Piticuţ, soldăţei de plumb, tot felul de pitici...