"In istoria moderna a monarhiei romanesti, reginele au fost mai interesante decat regii", scrie istoricul Dominic Lieven, membru al Academiei Britanice, in cuvantul introductiv al volumului "Capitole tarzii din viata mea", lansat recent de Editura ALL. Intr-adevar, atat Regina Elisabeta (Carmen Sylva), cat si Regina Maria se bucurau de popularitate si au fost nu numai figuri centrale ale vietii mondene a epocii, ci s-au remarcat si in cercurile artistice, fiind laudate si apreciate pentru talentul lor literar. Regina Elisabeta, care si-a ales ca pseudonim literar numele Carmen Sylva, a scris poezii, teatru, iar prietenia cu scriitorul francez Pierre Lotti devenise celebra. Regina Maria a pictat, a scris povesti pentru copii, romane, poezie, iar "Povestea vietii mele", cele trei volume de memorii, au fost adevarate best-seller, in toata lumea. De altfel, se pare ca tocmai acest succes al "Povestii vietii mele" ar fi determinat-o pe Regina sa inceapa lucrul la un ultim volum de memorii, pe care l-a numit, tocmai pentru ca era scris la un moment in care, scrie Regina, "viata mea (…) cu trecerea anilor a devenit din ce in ce mai putin viata mea", "Capitole tarzii din viata mea". Volumul, venind in continuarea celor trei din seria "Povestea vietii mele", este important pentru ca pana in urma cu cativa ani toata lumea a fost convinsa ca s-a pierdut. Banuit de pierderea sa a fost chiar Carol al II-lea, care, conform ultimei secretare a Reginei, Christine Galitzi, ar fi dispus distrugerea manuscrisului dupa moartea mamei sale. Diana Mandache, istoricul care ingrijeste volumul publicat mai intai in Marea Britanie, in 2004, a descoperit, in urma cu sapte ani, absolut intamplator, acest manuscris la Arhivele Nationale ale Romaniei. De acest ultim volum al memoriilor Reginei Maria nu s-a mai stiut aproape nimic dupa 1939, cand revista britanica "The Cornhill Magazine" a publicat, in trei numere ale ei, cateva fragmente, intr-o forma, noteaza Diana Mandache in introducerea editiei romanesti, usor diferita de forma de acum. O mentiune la acest manuscris mai face Ray Harris Baker, in 1942, intr-o brosura intitulata "O colectie despre Regina Maria a Romaniei, si despre Romania de la 1866 la 1941". Baker chiar pretindea atunci ca ar detine o copie dactilografiata a acestui manuscris. Dupa razboi insa, scrie Diana Mandache, despre existenta manuscrisului nu s-a mai auzit nimic. "Dar pe la mijlocul anilor ’90, citind cu atentie corespondenta dintre Regina si Ray Harris Baker, precum si multe alte materiale din diferite arhive continand documente referitoare la Regina Maria mi s-a intarit convingerea ca manuscrisul ori copia lui dactilografiata exista undeva, in arhivele romanesti, americane sau britanice", mai scrie Diana Mandache. Intr-un dosar "aparent neimportant", Diana Mandache gaseste acest manuscris, cu relatari din perioada 1918–1922, despre situatia Romaniei in primii ani dupa primul razboi mondial . Pentru ca fiul sau, Carol al II-lea, ii impusese o serie de restrictii, Regina noteaza la finalul introducerii la acest ultim volum de memorii, nu fara o oarecare amaraciune: "(…) din cauza altora trebuie sa pastrez tacerea si, bizuindu-ma pe simtul umorului care m-a insotit prin atatea vicisitudini, voi spune numai anumite capitole, lasand pe seama istoriei sa completeze o poveste pe care eu as fi putut s-o spun cu adevarat". Prin urmare, conform Dianei Mandache, ar lipsi un capitol din aceste memorii, cel referitor la criza produsa de Carol al II-lea in 1919, cand acesta a incercat sa dezerteze pentru a se casatori cu Zizi Lambrino. Amestec de documente si amintiri personale A fost lansat si volumul "Mihai I al Romaniei. Regele si tara" de Ivor Porter. Cartea a aparut in aceeasi noua colectie a Editurii ALL, "Coroana Romaniei", in care a aparut si ultimul volum din memoriile Reginei Maria. "Cartea aceasta evita mitizarea si demitizarea, dar si o anumita indiscretie de prost-gust", considera Ioana Parvulescu . Cartea lui Porter, publicata initial in 2005, in Marea Britanie, este un amestec de istorie documentara si amintiri personale. Pentru ca Ivor Porter, ajuns in Romania parasutat de trupele aliate, l-a cunoscut personal pe Regele Mihai si a avut ocazia sa intalneasca numeroase personalitati ale politicii romanesti din timpul celui de-al doilea razboi mondial.