Un grafician, Radu Oltean, cunoscut si pentru ilustrarea cartilor lui aparute la Editura Humanitas, si Dan Ionescu, arhitect, au lucrat impreuna pentru reconstituirea centrului Bucurestiului. Nu , pe care toata lumea il cunoaste sau se lauda ca il cunoaste, ci Bucurestiul jumatatii secolului al XIX-lea. Un oras inca neinchegat, cu biserici si manastiri mai multe decat locuinte civile, cu ulite pline de noroi, dar cu case inconjurate de gradini de flori. Un oras care, dupa ce a fost pe rand zguduit de trei mari cutremure (1802, 1829, 1838), a asistat la arderea aproape in totalitate a centrului sau, in urma incendiului din 1847. Cauzele sale nu s-au stiut niciodata, dar a ramas in istorie ca Marele Incendiu. Lucrarea “Reconstituirea centrului Bucurestilor la 1850”, aparuta la Editura Art Historia, specializata in reconstituiri istorice de monumente, orase, costume, a fost lansata, miercuri seara, la Libraria Carturesti din Capitala. Este vorba despre o harta, o grafica de mare detaliu in vedere aeriana, realizata de Radu Oltean. Afisul (1m/70cm), color, e insotit de un “ghid explicativ al caselor, hanurilor si bisericilor, “Capitala Bucuresci. 1847-1854”, realizat de Dan Ionescu. Cele doua lucrari se vand impreuna, la un pret de 36,5 lei. Pentru realizarea lucrarilor au fost folosite planuri ale vechiului Bucuresti aflate in patrimoniul Muzeului Municipiului Bucuresti, imaginile panoramice realizate de Carol Popp de Szatmary din Turnul Coltii si fotografiile realizate de farmacistul Ludwig Angerer. Acesta din urma ajunsese in Bucuresti odata cu armata de ocupatie austriaca in 1856. “Intr-o reconstituire , e imposibil sa eviti inventarea” De altfel, jumatatea secolului al XIX-lea a fost cea mai veche perioada pentru care au fost gasite suficiente documente – planuri, fotografii etc. – astfel incat sa poata fi facuta reconstituirea. Oricum, Radu Oltean, care pana la acest proiect a facut reconstituirea Brasovului la mijlocul secolului al XVIII-lea, a Clujului intre 1750 si 1820, a Sibiului la mijlocul secolului al XVII-lea, a Sighisoarei la mijlocul secolului al XVIII-lea, a Cetatii Biertan , este de parere ca intr-o reconstituire este imposibil sa eviti inventarea. “60-70% din cladirile prezente in harta sunt documentate”, declara acesta. “Prea putin se stie despre ce a fost acest oras inainte de perioada interbelica”, spune graficianul. Reconstituirea nu ajunge la Biserica Mircea Voda, nici la “Radu Voda”, s-ar suprapune peste zona dintre actuala Universitatii si Mitropolie . Demersuri ca acesta sunt absolut necesare, pentru ca intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, in functie de diversi factori, de la lipsa unui plan urbanistic coerent, la neglijenta, este posibil ca doar bisericile sa mai ramana. Ce se mai poate vedea in Capitala din multele lacasuri de cult existente la jumatatea veacului al XIX-lea sunt actuala Mitropolie, la origine manastire (ctitorita de principele Constantin Serban Basarab si de sotia sa, Balasa Doamna, 1655-1658), (ctitorita de Antim Ivireanu, refacuta in 1856, translatata in 1984-1985), Biserica “Domnita Balasa” (1744), Stavropoleos (construita intre 1720 si 1733), Biserica “Curtea Veche” (rezidita in 1715 de Stefan Cantacuzino, restaurata in anii ‘30-‘40 ai secolului trecut), Biserica Baratia, care este cel mai vechi edificiu catolic din Bucuresti, atestat la 1558. Ar trebui amintita poate si Biserica “ si inaintemergatorul”, a carei prima atestare este 1591, care a fost reconstruita din temelii in 1712 si care a fost avariata in cele trei mari cutremure. Actuala aripa dreapta a Palatului CEC sta pe circa 50% din fundatia acestei biserici, conform ghidului realizat de Dan Ionescu. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, Bucurestiul nu avea un stil unitar, remarca Ionescu. “Era un amalgam. Pe alocuri, existau influente orientale, de asemenea elemente de arhitectura medievala, la fel cum multe case imbracau haina occidentala, adica aparusera manifestari ale stilului romantic, acea sinteza intre stilul gotic si stilul neoclasic. Palatul Stirbei si actualul Palat Sutu prezinta asemenea influente”, explica acesta. Case care au fost construite la jumatatea secolului al XIX mai pot fi gasite astazi pe Calea Mosilor vechi, cat si pe Baratie, “poate mai vechi decat multe din zona Lipscani, dar lasate total de izbeliste”, spune Radu Oltean.