Ne apropiem cu pasi repezi de Sfanta Sarbatoare de Craciun, moment in care foarte multe persoane si-au propus deja sa o petreaca intr-un loc adecvat, cu zapada: la munte. Din pacate insa, unora altitudinea foarte mare le poate provoca o serie de neplaceri. In general, frecventa senzatiei de rau de inaltime creste o data cu altitudinea: 15% dintre persoane la 2000 m, 60% la 4.000 m. Aceasta se manifesta prin oboseala, greturi, dureri de cap, insomnie. De obicei simptomele apar dupa 6 ore de la o urcare rapida si dureaza intre 48 si 72 de ore. Riscurile cauzate de altitudine mare Edem pulmonar: afectiune grava, ea afecteaza aproximativ 2% dintre cei care urca mai sus de 3.000 m. Primele semne care apar sunt o gafaiala chiar si in stadiul de repaus, cu o problema respiratorie la nivelul toracelui, si tahicardie (accelerarea pulsului). Fara tratament mortalitatea este de 40%. Edem cerebral: aceasta boala este si mai grava, deoarece mortalitatea este de 50%. Cauza acestei patologii este complexa si se bazeaza pe diminuarea gradului de oxigen din sange. Asfixierea incepe cu o durere puternica de cap care pulseaza, urmata de dereglari de mers , dupa care se instaleaza coma. Prevenire La o altitudine de mai mare de 2.000 de metri, urcarea trebuie sa se faca progresiv prin bucati de 300 m pe zi. Este indicat sa ramaneti cateva zile intre 2.000 m si 3.000 m inainte de a continua urcarea, pentru ca numarul globulelor rosii sa creasca pentru a compensa diminuarea de oxigen. Acest lucru se va intampla in jur de 5 pana la 7 zile. Raul de inaltime cauzat de urcarea pe munte poate fi prevenit la persoanele care se stiu sensibile, cu ajutorul unor medicamente luate pe intreg parcursul drumului. Daca va simtiti rau este bine sa coborati si sa va faceti imediat un consult medical. Cat de sus putem urca? Este total contraindicat ca urmatoarele categorii de persoane sa urce la mai mult de 2.000 de metri:

Copiii de mai putin 12 ani nu trebuie sa depaseasca 1.800 m.

Bolnavii cu insuficienta respiratorie cronica.

Persoanele cu afectiuni cardiovasculare (insuficienta cardiaca, schimbari de tensiune, anghina pectorala).

Tromboza vasculara recidivanta.

Anemie, hemoglobinopatie (hemoglobina anormala), talasemie(anemie ereditara, grava)

Afectiuni psihiatrice grave.

Astm care se declaseaza la frig.

Antecedente de edem pulmonar sau cerebral cauzat de altitudine mare. Persoanele care sufera de una dintre urmatoarele afectiuni prezinta un risc mai mic in cazul in care urca la o altitudine de peste 2.000 m : migrena severa, epilepsie, afectiuni ale retinei, diabet insulinodependent, obezitate. Insa, si in cazul acestora, inainte de a lua hotarirea de a urca pe munte la altitudini ridicate este bine sa ceara sfatul medicului. Aboneaza-te la Newsletter-ul de Sanatate Acasa.ro ca sa afli cum sa ai o viata sanatoasa.