Rasarit de soare la Cercul Arctic

Capitala Groenlandei, Nuuk, nu a fost ocolita de globalizare Astazi am vazut primul rasarit de soare in Cercul Arctic. Soarele era aproape rosu, iradiind culoare si lumina, asezat dupa coasta orizontala si intunecata a tarmului groenlandez. In ultimele zile au fost prezentate un mare numar de lucrari, urmate de vii dialoguri, in decursul a patru sesiuni, urmarite cu atentie si rabdare. Sala de conferinte, eleganta, situata pe a saptea punte a vasului, a fost mereu plina. Exista ceva impresionant in lumea oamenilor de stiinta. Ei au un instinct al asezarii impreuna, al coexistentei profesionale. Se intalnesc mereu, pe diverse meridiane ale globului, schimba idei, se completeaza, se ajuta, se inteleg, se promoveaza. Un om de stiinta brazilian a facut ieri o vibranta elogiere a muncii a doi colegi rusi, veniti de la Sankt Peterburg. Sunt responsabili si nu pierd vremea cu competitii inutile, alimentate de orgolii. Vorbele lor sunt cantarite bine, au un fel de modestie, de pietate specifica oamenilor care cred in ceva. Si sunt, in cea mai mare parte a lor, inocenti. Rareori cinici sau malitiosi, nervosi sau rai, ei privesc cu politicoasa indiferenta camera de luat vederi si accepta cu simpatie pe ziaristii incomozi. Victime ale globalizarii Cei care traiesc, zi de zi, urmarile grave si vizibile ale incalzirii globale trebuie sa se exprime, iar noi suntem obligati sa ascultam. Si, mai ales, sa facem ceva. Iar stiinta si administratiile politice trebuie sa gaseasca, pentru noi, ce anume este de facut. Interactiunea acestui simpozion cu oamenii locului este un castig, ca si faptul ca totul are loc sub patronajul si la initiativa ortodoxiei. Este meritul Patriarhului ecumenic Bartolomeu I. Seara, am luat parte la un eveniment care m-a facut sa ma simt confuz, ca european. Am mers la o receptie si un spectacol oferite de autoritatile locale din orasul Nuuk, capitala Groenlandei, cu 17.000 de locuitori. Localnicii, numiti inuiti, nu sunt lipsiti de probleme. Se intampla ca tinerii sa se sinucida, sa ia droguri ori sa fie someri, ca in orice alta societate contemporana supusa presiunii globalizarii. Totodata, lumina poate fi deprimanta, mediul inconjurator, monoton si sarac, simplu si solitar. Si totusi… La sala de festivitati a minusculei capitale, oameni surazatori si frumos imbracati ne-au primit la intrare, multumindu-ne ca am ales sa le trecem pragul. Intreaga cladire, construita din sticla si lemn, era confortabila si placuta. Ne-au oferit un bufet cu bunatati locale, derivate din peste sau icre, facute cu grija si afectiune. Au pregatit discursuri calde si politicoase. Acesti oameni, izolati geografic si cultural, sunt ospitalieri si deschisi, bucurosi sa primeasca oaspeti. A urmat unul dintre cele mai induiosatoare spectacole pe care le-am vazut vreodata. Imaginati-va o natiune formata din 56.000 de suflete care are doua coruri, cantareti folk si chitaristi , o cantareata de opera, o actrita care a interpretat un monolog in engleza, un compozitor, un poet, doi dirijori si cativa pictori. Am intalnit chiar si un profesor universitar de istorie si cultura europeana, care preda la Universitatea din Groenlanda , unde invata 140 de studenti. Cei care asculta pentru a vorbi Inuitii au atata inocenta, atata intelepciune, bun-simt si deschidere catre natura si lume, incat nu pot decat sa subscriu complet afirmatiilor mitropolitului Ion de Pergamon, care spunea ca lumea noastra are de invatat de la indigeni. Adica exact de la cei pe care lumea europeana i-a obligat la schimbare. M-am gandit adesea, pe vasul Fram, la societatea romaneasca, fiindca multe dintre ideile afirmate aici se potrivesc cu viata de la noi. Daca unii dintre cei care apar cu proeminenta in viata publica bucuresteana ar fi participat macar o data in viata la o intalnire ca aceasta, ar fi devenit alti oameni. Ceea ce participantii la simpozionul de la Polul Nord , indieni, coreeni, evrei, germani, greci, turci, norvegieni, danezi, americani, englezi, iranieni, spun si simt este departe de ceea ce preocupa lumea bucuresteana. 90% din ceea ce ocupa prima pagina la Bucuresti este nerelevant pentru lume si minor pentru Romania. La fel, 90% din ceea ce se intampla in lume ni se pare nerelevant si neimportant. In cel mai medieval mod cu putinta noi refuzam cu dispret tot ceea ce nu intelegem sau nu cunoastem. Raspunsul la o intrebare al Patriciei Cochran din Alaska mi-a ramas in minte. Ea a spus ca vine din alta lume decat cea occidentala, una in care esti invatat intai sa asculti si apoi sa vorbesti, in care nu trebuie sa fii in competitie cu celalalt, ci sa cooperezi cu el, o lume in care esti invatat sa faci eforturi pentru comunitate, si nu pentru tine insuti. Misiune ortodoxa Initiativa patriarhului ecu­­menic este importanta, pentru ca aduce in lumea occidentala o noua prezenta, o voce consistenta a lumii ortodoxe. Ma gandeam, prin comparatie, la Biserica de la noi. Este o institutie care se bucura de sprijinul multor milioane de credinciosi ortodocsi. Ea ar trebui sa organizeze la Bucuresti sau in lume, pe orice tema, un eveniment de dimensiuni similare. Sper ca, in viitor, sa doreasca sa o faca si sa aiba sentimentul ca un astfel de lucru este important sau folositor. Iar in societatea civila si in politica de la noi ar trebui ca oamenii care habar nu au despre ce se intampla in lume, care nu au nicio dorinta sa afle, cei care au o atitudine agresiva fata de nou, sunt comozi si depasiti, sa fie cat mai putin numerosi si cat mai putin vocali. Ca de obicei, toate aceste racile vin impreuna cu cinismul si lipsa de etica. De fapt, partea bolnava a societatii actuale romanesti este rezultatul unui hibrid intre neajunsurile societatii occidentale si deseurile lasate de societatea comunista orientala. Aboneaza-te la Newsletter-ul de Turism Acasa.ro ca sa afli care sunt cele mai frumoase destinatii de vacanta.