Pentru a preda, un profesor ar trebui sa fie, in primul rand, in toate facultatile mintale, adica intreg la cap, cum spune o vorba din popor. Conform ordinului comun semnat, anul trecut, de Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Sanatatii si sanatate , toate cadrele didactice, dar si cadrele didactice auxiliare si femeile de serviciu sau portarii, din invatamantul preuniversitar, trebuie sa prezinte conducerii unitatii de invatamant un aviz clinic, din care sa reiasa ca respectiva persoana este apta pentru a lucra cu elevii. Teoria e clara, practica insa ne demonstreaza ca lucrurile nu merg ca unse, la un an de la semnarea ordinului. Avizul clinic il elibereaza medicul de familie, dupa efectuarea controlului medical anual, care cuprinde analize la plamani si un test psihologic. Doctorul de familie insa nu trimite pacientul, adica profesorul, la un medic psiholog, decat daca i se pare ca profesorul ar avea un comportament anormal. Daca nu, ii da avizul, profesorul il da conducerii scolii si, ulterior, se prezinta la catedra si lucreaza cu sute de copii, zilnic. Aceasta este cauza pentru care intalnim cazuri de profesori care au predat, cu toate ca nu erau apti. Conform aceluiasi ordin, profesorul ar trebui sa fie supus unei examinari psihologice anuale, efectuata de catre psihologii scolari din fiecare scoala. Gheorghe Eugen Bucur, doctor specialist in medicina scolara de la D.S.P. Bucuresti, spune insa ca "acesti psihologi scolari sunt fosti profesori de psihologie, de sociologie sau de filozofie si nu au nici o legatura cu evaluarea psihologica a colegilor proprii, practic". In Bucuresti, exista psihologi scolari in aproape toate unitatile de invatamant, sau cate unul pentru mai multe unitati mici si, cu toate acestea, extrem de putini profesori sunt evaluati astfel. O alta modalitate de examinare psihologica o constituie apelul la psihologii de la Centrele de Resurse si Asistenta Psiho-Pedagogica (CRAPP) de la nivelul judetelor si al Municipiului Bucuresti. Problema este ca nici la CRAPP nu existau psihologi acreditati, atunci cand centrele s-au infiintat, si acestia au trebuit sa participe la cursuri de formare , care s-au terminat in primavara. Astfel, din aprilie si pana in prezent, doar 600 de profesori bucuresteni din peste 15.000 au fost examinati de catre acesti psihologi, la cererea consiliilor de administratie ale scolilor. Cei examinati au raspuns la 3 chestionare, in care erau incluse intrebari de tipul: "V-ati gandit sa va sinucideti?" sau "Consumati alcool?", dar si la intrebari concepute astfel incat psihologii sa-si dea seama daca profesorii sunt apti sau nu. Totul s-ar rezolva mult mai simplu daca, anual, inainte de inceperea scolii , profesorii ar merge la medicul specialist, pentru ca, oricum, costurile pentru analize sunt suportate de catre angajator / unitatea scolara, prin consiliul local, conform ordinului de anul trecut. In liceele bucurestene, felul cum este aplicata aceasta cerinta e cu totul altul. La toate din cele 4 licee, alese aleatoriu (V. Harnaj, Emil Racovita, Sf. Sava si C.A. Rosetti), directorii au recunoscut ca dosarele cu avizele medicale ale profesorilor sunt incomplete. Motivele? Suficiente! "Maine(n. n. - vineri) vor aduce actele pentru ca de-abia am avut consiliul de administratie!", sau: "Pe 11 septembrie a avut loc sedinta Directiei Sanitare si ne-au spus ce analize trebuie sa aducem, asa ca le-am dat timp profesorilor, pana pe 20 septembrie, sa aduca respectivele acte", sau: "Acum vin profesorii suplinitori si nu aveau cum sa le aduca!". Legea exista, aplicarea ei, nu, asa ca si anul acesta vom avea profesori cu acte mai mult sau mai putin in regula si vom fi pusi in situatia de a mai descoperi profesori care au serioase probleme psihice pe care nimeni - nici directori, nici elevi, nici parinti, nici medici - nu le ia in seama. Din pacate, consecintele acestor probleme le suporta in mod direct elevii, care nu au nici o vina.