Premiantii razboiului din Irak

In timp ce SUA sint prinse in fundatura irakiana, razboiul da un suflu proaspat altor actori, cistigatori pe seama esecului american: Iranul, insurgenta siita, al-Qaeda, China, dictatorii arabi. Marele premiu se duce la Teheran. Iranul a cistigat fara sa ridice un deget, cind a scapat de cel mai mare dusman declarat, Saddam Hussein, cu care a fost opt ani intr-un razboi devastator. Al doilea cistig pentru Iran e reprezentat de noii lideri siiti de la Bagdad, cel putin prietenosi cu tara vecina. De altfel, cei mai multi dintre ei sint datori cu viata Teheranului, sub aripa caruia s-au adapostit de mina ucigasa a lui Saddam. La fel de prietenosi sint si insurgentii siiti, mai ales Moqtada al-Sadr, „crescut“ in spiritul ideologic al orasului iranian religios si universitar Qom. In plus, razboiul din Irak tine Iranul la adapost de o interventie militara americana, lasindu-l sa-si vada linistit de programul nuclear. Tinara speranta, Moqtada al-Sadr Inainte de invadarea Irakului, nimeni nu auzise de Moqtada, aflat in umbra tatalui sau, ayatollahul Muhammad Sadiq al-Sadr, si a fratilor sai, ucisi de oamenii lui Saddam in 1999. Invazia americana l-a pus pe Moqtada fiu de martir sub reflector. La doar 30 de ani acesta stringea rindurile siitilor in jurul lui, iar acum poate fi considerat, fara dubii, cel mai puternic om din Irak: oamenii sai s-au infiltrat in fortele de securitate irakiene, el controleaza mai mult sau mai putin din umbra toate zonele siite, el comanda brigazile mortii - spaima populatiei sunnite. Al-Qaeda, reanimata Dupa 11 septembrie, al-Qaeda a cunoscut o perioada de deriva: a fost alungata o data cu prietenii talibani de la putere in Afganistan, cu celule desfiintate peste tot in lume si acuzata de un mare numar de musulmani si chiar de alti militanti islamisti ca, prin atacul asupra SUA, a facut un deserviciu Islamului. Dar deschiderea frontului irakian a dat al-Qaeda o noua scena pe care sa actioneze si sa recapete rolul asumat de aparator al Islamului si al libertatii. Ciocnirea civilizatiilor Samuel Huntington este alt cistigator, cu a sa teorie, ciocnirea civilizatiilor. Acum, dupa patru ani de razboi in Irak, ciocnirea Vest-Orient, prapastia dintre lumea occidentala si cea musulmana s-a adincit. Sondaje citate de revista „Foreign Policy“ arata ca cota de americani care descriu islamul ca o religie a violentei a crescut la 33% de la 14%, cit era imediat dupa atacurile din 11 septembrie 2001. Ochii ingusti din umbra Din cauza Irakului, SUA au pierdut considerabil din asa-zisa lor „putere nonmilitara“. Ramine astfel loc pentru China, care, prin contrast cu America, reuseste sa promoveze imaginea pozitiva a unei puteri pragmatice, fara pretentii de democratizare a spatiului in care vrea sa faca afaceri. Dictatorii arabi stau linistiti Nevoia americanilor de aliati in plin derapaj irakian a indepartat presiunile asupra Arabiei Saudite si asupra Egiptului pentru reforme, democratie si respectarea drepturilor omului. Daca dupa atacurile din SUA, Arabia Saudita a fost deseori certata si chiar acuzata ca sprijina terorismul, acum, brusc, la nevoia americana clasica de petrol saudit se adauga criza de prieteni in Orient. La fel se intimpla cu Egiptul, unde incalcarile drepturilor omului sint tot mai frecvente, dar protestele tot mai firave. Cistigatori indecisi Lipsa de rezultat american in Irak face mai atractiva ONU si diplomatia sa multilaterala. „Foreign Policy“ considera ca ONU reformata poate fi solutia, pentru ca are experienta in „vindecarea“ natiunilor, are resurse umane considerabile si, mai ales, o legitimitate pe care SUA nu o au. Dar ONU poate interveni numai daca SUA inteleg sa se dea deoparte din prim-plan si sa actioneze prin Consiliul de Securitate al ONU. Si Europa a cistigat, mai ales la capitolul imagine. A avertizat ca interventia va avea consecinte dezastruoase, iar acum are ocazia sa spuna:“V-am spus…!“. Prin contrast, in timp ce sentimentele antiamericane cresc, europenii par tot mai atractivi in Orient. Problema e ca, pina acum, Europa nu a schitat nici un plan, nici o strategie, nici o solutie pentru Orient si Irak. De fapt, Irakul dezorienteaza in egala masura SUA si Europa.