Sunatoarea (Hipericum perforatum), una dintre cele mai populare si apreciate plante din tara noastra, este cunoscuta sub diferite denumiri precum pojarnita, crucea voinicului, neruju, iarba sangelui sau drobisor. Din iunie pana-n septembrie, sunatoarea poate fi culeasa de pe dealuri, de langa lizierele padurilor, de pe campii. Fitoterapeutii recomanda folosirea plantei in intregime. Substantele active din compozitia sa - uleiul volatil, acidul valerianic, vitaminele C si PP, hiperina, saponinele etc. - fac din sunatoare un „gardian al sanatatii noastre." Pornind de la efectul antiinflamator hepatic si intestinal si pana la combaterea altor boli evolutive precum ulcerul gastric, colitele, colecistitele, sunatoarea este tolerata si de organismele sensibile. De aceea, planta intra si in compozitia ceaiului tonic „Ierburile vietii" preparat de specialistii de la firma Hypericum din Baia Mare (care poarta denumirea ... plantei.). Profesorul biolog Maria Pop precizeaza ca „persoanele care fac plaja sau urmeaza tratamente cu anticonceptionale trebuie sa evite terapia cu sunatoare. Din flori se prepara uleiul de sunatoare (foarte eficient in tratarea diferitelor afectiuni ale sistemului nervos - astenii, insomnii) si tinctura, utila si aceasta in bolile de nervi, dar si in afectiuni reumatice . Iata cum pregatim tinctura: umplem o sticla, cu un diametru de 3-4 cm, cu flori de sunatoare, culese cand afara este vreme buna. Deasupra turnam alcool alb, cat sa acopere florile. Sticla trebuie sa stea de preferinta la soare sau la alta sursa de caldura timp de 21 de zile. Tinctura obtinuta se filtreaza si se pastreaza in sticle sigilate. Fitoterapeutul este cel care stabileste durata tratamentului. Sub forma de infuzie, se foloseste o lingura de planta la 200 ml de apa clocotita.