Pe cine a iubit Carmen?

Capitala Culturala Europeana inregistreaza ora continentului si prin spectacolele originale oferite, tentative ale unei gindiri teatrale neconventionale, asa cum e opera montata de Ion Caramitru . Tulburarea creata in lumea moderna de toate modificarile geopolitice, economice, sociale a influentat si relatia artei cu publicul sau specific: ea s-a rotit in toate sensurile, granitele intre „artele inalte“ si cele populare s-au deplasat si este normal ca sensibilitatea creatorilor de arta sa favorizeze, ba chiar sa stimuleze asemenea mutatii. Afisul spectacolului „Tragedia lui Carmen“, montat de Ion Caramitru la Sibiu, etaleaza mai multe nume de autori (ai scenariului si ai muzicii) decit sintem obisnuiti: Marius Constant, Jean-Claude Carrière si Petre Brook, iar apoi Georges Bizet, Meilhac et Halévy, Prosper Mérimée. Aglomeratia de nume atit de prestigioase ne sugereaza ca s-a folosit o varianta la care au lucrat multi creatori pentru a familiariza un public ingenuu cu un gen rezervat indeobste cunoscatorilor (sau pretinsilor initiati), nu pentru publicul venit fara partitura la teatru ca sa urmareasca exactitatea interpretarii, ci pentru cel bucuros sa recunoasca in succesiunea subiectului ceva familiar, dar nefixat intr-o structura precisa. I se poate reprosa scenariului simplificarea, dar nu tot ce e simplu e si vulgar sau detestabil, tot asa cum nu tot ce e complicat tine de sfera sublimului. Se pot gasi imperfectiuni teatrale sau muzicale in „Tragedia lui Carmen“, dar nu asta e problema, succesul tine de felul in care i-a legat pe privitorii prezenti de arta spectacolului, de bucuria circulind dinspre interpreti spre cei din amfiteatru. Guvernat de bun-simt, spectacolul prezentat de Ion Caramitru e atractiv si antrenant in aproape toate componentele sale. Montat in curtea Muzeului de Istorie din Sibiu, subiectul isi gaseste un cadru natural de evolutie: solemne, fara a fi apasatoare, zidurile permit acceptarea fara probleme a unui loc de actiune comun, perindarea scenelor se desfasoara intr-un ritm alert, ce tine mai mult de specificul dramatic decit de cel al operei. De altfel, acesta mi se pare a fi meritul principal al reprezentatiei: experienta si talentul teatral ale regizorului au permis transpunerea povestii intr-un scenariu familiar oricarui spectator, indiferent de nivelul sau de pregatire culturala anterioara, fara a ceda simplificarilor nefaste. In cele mai fericite cazuri, muzica se impleteste cu trairea, alteori se vede doar efortul de a o face; procedind asemeni altor predecesori ai sai, subiectul initial isi modifica accentele, apar chiar intimplari noi, alte intorsaturi ale subiectului, dar, asa cum s-a mai dovedit, capodoperele ofera un larg spatiu de interpretare: misterul personajelor ramine integral si in slefuirea acestui mister stau farmecul si caracterul antrenant ale spectacolului. Nu vom sti niciodata pe cine a iubit cu adevarat Carmen. Elementele adaugate de scenografa Maria Miu decorului natural vizualizeaza teatralitatea voita a reprezentatiei: acest tip de spectacol, expus intr-un decor familiar spectatorului din experienta sa zilnica, trebuie sa devina plauzibil ca rama a povestii si acest lucru l-au izbutit Ion Caramitru si Maria Miu si cu ajutorul luminilor coordonate de Chris Jaeger, transformind obiectele in decor. Mi s-a parut adecvata si talentata prestatia Orchestrei Metropolitane de Camera din Bucuresti conduse de Tiberiu Soare, tot asa cum mi s-a parut ca toti solistii au cintat bine, dar competenta mea in domeniu e mai mult decit modesta. Ceea ce pot sa spun in deplina cunostinta de cauza este ca interpretii au izbutit sa imbine „firescul“ jocului teatral cu conventia ariilor si corurilor. Aplauzele entuziaste din final au dat ceea ce se cuvine solistilor Oana Andra (Carmen), Iordache Basalic (Escamillo), Vlad Mirita (Don José), Mihaela Stanciu (Micaela) si actorilor Silviu Biris ( Zuniga ), Eugen Cristea (Lillas Pastia), Vasile Calofir (Garcia). Copiii care au completat cu voiosie si spontaneitate spectacolul au venit de la Centrul de plasament Agarbiciu, comuna Axente-Sever, din judetul Sibiu, indrumator asistent medical Dorina Gosa. S-a intrat greu si inghesuit pe usa masiva, zgircit intredeschisa de controlorii de bilete (la un spectacol anuntat cu intrarea libera). Dar s-a iesit cu satisfactia de a fi fost prezenti intr-un spatiu al bucuriei si intr-un asemenea spatiu nici o intrare nu trebuie sa fie usoara.