Păpădia este deosebit de utilă, spun fitoterapeuţii, în tratamentul bolilor biliare şi hepatice, în dischinezii biliare cu tulburări intestinale, gastrite hipoacide, obezitate, gută, reumatism , ateroscleroză, varice şi altele. Păpădia a dovedit că poate să ajute ficatul să elimine toxinele din sange. Ceaiul s-a dovedit un bun remediu şi pentru cei care erau predispuşi să formeze pietre la vezica biliară. În astfel de situaţii, ceaiul se prepară din frunze şi rădăcini uscate şi tăiate foarte mărunt. Într-o ceaşcă de apă (200 ml) punem două linguriţe din acest amestec şi lăsăm să clocotească de 4-5 ori. Acoperim vasul şi ceaiul trebuie să se limpezească timp de 15 minute. Vom bea două căni pe zi: dimineaţa şi seara. Păpădia este şi un foarte bun diuretic; ea combate retenţia fluidelor şi are efecte excelente în cistită, nefrită şi hepatite . De asemenea, ceaiul din rădăcina plantei previne anemia şi tensiunea oscilantă. Frunzele tinere de păpădie conţin mult bor şi ocupă locul doi, după varză, în ierarhia vegetalelor care conservă ţesutul osos, prevenind osteoporoza . Studiile recente au mai confirmat şi efectul plantei în cazul pietrelor la rinichi. Calculii renali care îi înspăimantă pe bolnavi din cauza durerilor declanşate pot fi calmate prin infuzia de păpădie. În cazul unor calculi renali de mici dimensiuni, la recomandarea specialiştilor, fitoterapeuţi şi medici, se bea ceai de păpădie, zilnic, pană le eliminarea pietrei. Mai mult, s-a constatat că planta este şi o sursă valoroasă de lecitină. Combinată cu urzici, grau încolţit, nuci măcinate, seminţe de in, mac, sub forma unei supe, păpădia este benefică pentru creier în boala Alzheimer .