Ideea directorului razvan ioan dinca de a redeschide sala Teatrului de Opereta "Ion Dacian", afectata de incendiul din ianuarie 2005, cu un spectacol alcatuit din momente regizate de sapte regizori, a fost cum nu se poate mai buna. Numai ca in momentul in care te decizi sa pui in practica un astfel de proiect esti atent ca pentru alegerea regizorilor si a coregrafilor sa tii cont de cel putin un criteriu. Nu unul generationist, dar obligatoriu unul valoric. Cand insa amesteci regizorii, se obtine nu atat o diversitate stilistica, cum probabil si-a dorit directorul Operetei, cat o colectie de momente care au un singur lucru in comun: sunt strident de diferite. Spectacolul "Broadway. Bucuresti", prezentat in premiera sambata seara in jumatate din ce a fost sala Operetei pana la incendiu, si-a propus sa adune cele mai frumoase, dar si cele mai cunoscute 14 momente din istoria musicalului, de la "Cabaret" si "Cats" la "Chicago" si "Fantoma de la Opera". sapte regizori au contribuit la acest spectacol: Alexandru Tocilescu , Ion Caramitru, Beatrice Rancea, Radu Afrim, Cornel Todea, Radu Alexandru Nica si Razvan Dinca. Faptul ca acestia sunt atat de diferiti se vede, firesc, si in spectacol. Mai putin firesc au parut insa, alaturi de exotismul lui Razvan Mazilu , de exemplu, in rolul "Emée" din "Cabaret" (regia Alexandru Tocilescu), gesturile dramatice atat de uzate ale teatrului liric din seria "pumnul strans care se indreapta spre piept". Daca unele momente sunt realmente antrenante si pline de nerv, asa cum te astepti sa se intample intr-un musical si cum se intampla in "South Pacific" (regia Radu Alexandru Nica, coregrafia Carmen Cotofana), in " West Side Story " (regia Radu Afrim, coregrafia Florin Fieroiu), "Chicago" (regia si coregrafia Beatrice Rancea), "Scripcarul pe acoperis" (regia Razvan Ioan Dinca), altele se apropie periculos de mult de limita bunului-gust, asa cum se intampla in "Evita" (regia Cornel Todea, coregrafia Sergiu Anghel). si nu e vorba de muzica aici. Ci de intepretare si vedere regizorala, pentru ca, in definitiv, musicalul inseamna si miscare. In acest sens, alegerea Loredanei pentru rolul Velmei din "Chicago" a fost mai mult decat inspirata. Un alt neajuns al spectacolului de redeschidere a Salii din Nicolae Balcescu a Teatrului "Ion Dacian" a fost ideea de a folosi lavaliere pentru solisti. Cel putin in prima parte a spectacolului, cand nu a fost reglat sunetul, s-au creat diferente neplacute intre solisti si cor, pentru care nu s-au folosit microfoane. Cat priveste baletul, pentru care s-a folosit si ansamblul Operei Nationale, a lipsit sincronizarea si, partial, dansatorii au parut vlaguiti. E drept ca musicalul este o noutate pentru teatrele de la noi. Iar ambitia lui Razvan Ioan Dinca de a face o scoala de musical la Opereta este de salutat. Ramane de vazut cat de flexibili vor fi, pe de o parte, interpretii, pe de alta spectatorii, la trecerea de la opereta la musical. Dupa premiera de sambata a spectacolului "Broadway. Bucuresti", premiera salutata de primarul New Yorkului, care a trimis un mesaj citit in deschidere, aseara a avut loc o alta premiera, a spectacolului "Bal" (regia si coregrafia Yvette Boszik, dupa o idee originala de Petö Jószef).