Sambata, 22 martie, la Teatrul Masca a avut loc premiera piesei “Oglinda” de Valeri Briusov in regia lui Mihai Malaimare . Evenimentul a inceput cu prezentarea de moda a lui Sergiu Chihaia, masterand al Facultatii de Arte Decorative si Design, piese inspirate din cultura si traditia ruseasca.

Dupa prezentarea de moda, pe scena din fata teatrului si-au facut aparitia muzica si dansul traditional lipovenesc, reprezentat cu succes de Ansamblul Ciubcik (in traducere "Mot") al Comunitatii Rusilor Lipoveni din Romania.

Inspirat de opera lui Valeri Briusov, scriitor rus adept al simbolismului pasionat de psihologia feminina, spectacolul a surprins prin noutatea textului si a interpretarii. Decorul este unul minimal, singura piesa de mobilier care apare este scaunul care ii introduce de fiecare data in cadru pe protagonistii spectacolului. Totul este de un alb imaculat, de la decoruri pana la hainele purtate de actori.

Ospiciul iluziilor pierdute

Actiunea se petrece intr-un ospiciu, unde fiecare pacient are problemele, esecurile si tristetile sale pe care nu ezita sa le faca publice. De la dansatoarea care nu a cunoscut niciodata aplauzele publicului, pana la violonistul a carui vioara nu a auzit niciodata “scartiala” arcusului.

Aviatorul care nu a cunoscut niciodata bucuria zborului, penibiul fericit care vede lumea in roz si biata fata care asteapta o scrisoare care aduce numai nenorociri. Toate aceste personaje duc cu ei nefericirea unei vieti neimplinite, care a cunocut bucuria doar pentru o clipa scurta si care acum tanjesc dupa materializarea unor iluzii .

Drama unei vieti singuratice

Cea mai dramatica poveste este insa a balerinei care nu a cunoscut niciodata iubirea si l-a pierdut pe barbatul iubit, o dragoste neimplinita si sangerinda. Viata nu i-a adus nici o bucurie profunda, ci doar iluzia iubirii si a implinirii. De la copilaria drastica, cand totul se reducea la pregatirea pasilor de balet, cand baietii nu reprezentau nimic important pentru ea, la tineretea plina de dragoste si fericire, fericire insa repede pierduta odata cu razboiul, pana la perioada cand sexul era la mare pret si barbatii erau devorati ca o carne de consum, dar fara ca vreunul sa o faca sa se statorniceasa la casa ei, pana in zilele maturitatii singuratice, inchisa intr-un ospiciu.

Toata viata i se deruleaza prin fata ochilor si isi da seama ca viata merita totusi traita si bucuriile vietii impartasite cu cei dragi si apropiati. “Oglinda” batranetii nu o sa lasa sa isi traiasca viata prezenta si lupta continua intre acceptare si neaccptare o vlaguiesc. Batranetea i se pare urata, hidoasa, o hoata care ii fura tot ce are mai de pret: tineretea, prospetimea, barbatul iubit, care in sfarsit o cauta, o gaseste si o accepta asa cum este.

Acceptarea propriei "cruci"

Piesa se termina simetric, cu aceleasi personaje, insa acum mult mai vesele, care par sa isi accepte soarta de margianlizati ai societatii, de “nebuni” ai unui spital grotesc, unde pana si doctorii viseaza sa devina niste “Mesia” ai societatii.

Soarta si batranetea este acceptata la sfarsit cu seninatate, lumea pare totusi un loc unde sa traiesti si sa te bucuri de ultimele bucurii, efemere intradevar, care te fac sa te gandesti ca nu ai trait degeaba.

Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro