Nemira, Tritonic Si Minerva sint cele trei edituri care persista in a scoate pe piata noi titluri ale literaturii science fiction, chiar si acum, cind fantasy-ul a devenit si ultimul racnet, si cel mai profitabil. Nemira ramine campioana in ceea ce priveste cantitatea de titluri aduse pe piata. Pe linga cea mai recenta aparitie, „Umbra uriasului“, de O.S. Card, Nemira il aduce si pe Joe Haldeman cu „Camuflaj“, roman distins cu Premiul Hugo in 2005. Tritonic contraataca prin intermediul volumului „Steaua Pandorei“ de Peter Hamilton, din 2004, ce reprezinta o revenire ambitioasa a romanului de tip space opera. Nemira nu se fereste nici de clasici: „Omul demolat“ de Alfred Bester, un roman bine cunoscut al anilor ’50, si „Substanta M“ de Philip K. Dick, un SF halucinant al unuia dintre cei mai influenti autori postbelici ai genului. Insa pe terenul scriitorilor consacrati, Nemira incruciseaza sabiile cu Minerva; aceasta editura detine o colectie, coordonata de Ion Hobana, in cadrul careia a aparut „Lumea eliberata“ de H.G. Wells, o traducere in premiera. Iar Tritonic mizeaza pe „urmarea“ unui clasic, oferind cititorilor continuarea seriei „Dune“, scrisa de Brian Herbert si Kevin J. Anderson. Patru dintre aceste ultime aparitii SF se intrec in construirea meticuloasa a unor lumi coerente si spectaculoase, jonglind cu „gadgeturi“ de tipul navelor spatiale cu viteze supraluminice, al gaurilor de vierme, adevarate autostrazi galactice care leaga planetele si permit colonizarea spatiului, al extraterestrilor invincibili. Fiecare dintre aceste carti propune un tip de necunoscut si o viziune asupra viitorului mereu diferita. Insa toate aceste universuri au ceva in comun: se axeaza pe o constiinta a „strainului“. Romanul „Camuflaj“, de Joe Haldeman, propune o varianta fara vreo forma precisa a „celuilalt“: extraterestrii sint doua creaturi gemene, mutantul si cameleonul, ajunse pe Terra, cu milioane de ani in urma. Ei supravietuiesc folosindu-se de identitatea oricarei fiinte care se intimpla sa fie in fruntea lantului trofic. Eu-rile lor sint modelate de milioane de ani de vietuire paminteana, dar si, intr-un final, de incercarea anevoioasa de a deveni oameni. Romanul intoarce cititorul mai aproape de zilele noastre, in 2019, cind o echipa de cercetatori descopera pe fundul Pacificului o nava spatiala veche de milioane de ani. Prin introducerea navei venite din trecut, Haldeman intra in contradictie cu imaginea unui viitor indepartat si hipertehnologizat. P.F. Hamilton se situeaza la celalalt capat al spectrului. Actiunea romanului sau, „Steaua Pandorei“, se petrece in 2380, cind omenirea e in plin proces de colonizare a galaxiei. Planurile de expansiune ale comunitatii intergalactice Commonwealth sint sistematic puse in aplicare, noi sectoare de spatiu deschizindu-se pe masura ce se construiesc noi tunele-gauri de vierme. „A doua sansa“, nava cu viteza supraluminica a lui Hamilton, a pornit intr-o expeditie care ameninta sa se transforme intr-o confruntare cu o civilizatie extraterestra distrugatoare. Undeva la granita cu necunoscutul, dincolo de limitele atinse de om, o pereche de stele numita Dyson dispare. Singura concluzie la care ajung astronomii este ca acest sistem stelar a fost blocat de un cimp de forta al carui nivel de tehnologie depaseste orice inchipuire. Nava are misiunea de a dezlega misterul acestui „celalalt“ amenintator. Daca extraterestrii au o existenta concreta pentru Haldeman si Hamilton, pentru Philip K. Dick, un maestru al realitatilor trucate, ei sint mai degraba proiectii halucinante ale lumii interioare. Un viitor distopic, in care America a pierdut batalia cu drogurile, este detaliat in „Substanta M“, aparut in 1977, a carui actiune se petrece in 1994. Universul scriitorului nu e foarte diferit de SUA anilor ’50, ravasit de politica mccarthyista, teama de bomba atomica, aparitia societatii de consum. Fara a fi foarte tehnologizata, societatea alternativa a lui Dick este una de tip Big Brother, scriitorul revenind la o tema care l-a obsedat: cea a unei lumi supravegheate, in care dubla personalitate e la ordinea zilei. In lumea din „Substanta M“, „costumul difuz“ este un accesoriu care-i permite lui Bob Arctor sa-si schimbe constant fizionomia. El are doua personalitati: cea a agentului sub acoperire de la Narcotice, Fred, si cea a suspectului, traficantul de droguri Bob Arctor, pe care Fred trebuie sa-l spioneze si sa-l prinda. Aceasta scindare, de care personajul nu este constient, este unul dintre efectele substantei M: jumatatea „sub acoperire“ a lui Bob Arctor trebuie sa spioneze jumatatea de traficant. Substanta M transforma totul intr-un cosmar schizofrenic, asezonat cu dialoguri de un comic suprarealist si cu devieri paranoice de la logica obisnuita. Romanul lui Philip K. Dick ofera un fel de viitor anterior, pe cind lumea descrisa de H.G. Wells, precursor al SF-ului, autorul unor romane celebre precum „Insula Doctorului Moreau“ si „Omul invizibil“, este acum deja in manualele de istorie. Mai putin cunoscut, „Lumea eliberata“ este un roman profetic, care anunta si descrie efectele bombei atomice, cu 31 de ani inainte de raidurile de la Hiroshima si Nagasaki. Tema cataclismului nuclear abordata in premiera de Wells avea sa prolifereze in literatura SF de mai tirziu. Record de ecranizari Incasarile filmului „Next“ nu au trecut pragul de 50 de milioane de dolari. Philip K. Dick este autorul a 44 de romane si aproximativ 100 de povestiri SF care au modificat paradigma literaturii de gen. Desi universurile create de Philip K. Dick - mare amator de droguri - sint extrem de apasatoare si de intunecate, ele au avut mare priza la regizori. La doua decenii de la moartea sa, scriitorul a devenit o figura-cult a Hollywoodului. Opera lui a inspirat noua filme cu un succes enorm de box office. Prima ecranizare, aparuta in anul mortii lui Dick, 1982, este „Blade Runner“, in regia lui Ridley Scott, adaptare a romanului „Do Androids Dream of Electric Sheep?“. Au urmat „Total Recall“ de Paul Verhoeven in 1990, „Confessions d'un Barjo“ (1992), „Screamers“ (1995), „Impostor“ (2001), „Minority Report“ de Steven Spielberg (2002) si „Paycheck“ al lui John Woo (2003). Regizorul richard linklater a transpus romanul „Substanta M“ in filmul de animatie „ A Scanner Darkly “ in 2006, iar un an mai tirziu s-a lansat pe marile ecrane o adaptare dupa povestirea „The Golden Man“, intitulata „Next“, cu Nicholas Cage si Julianne Moore.