Normele sanitare spun că fiecare om care vine la ştrand ar trebui să aibă la dispoziţie 4,5 mc de apă în bazin pentru a nu lua boli de piele. Din cauza aglomeraţiei, ştrandurile bucureştene nu oferă mai mult de 1- 2 mc de apă de bălăcit. Medicii îi avertizează pe cei care merg la ştrand asupra riscului crescut de a contracta "boli de piscină". Apa caldă şi stătută ajută dezvoltarea bacteriilor, care atacă pielea sensibilă şi macerată. Stafilococii se transmit foarte uşor, producand furuncule. Micozele se iau din zonele cu apă mică, încălzită de soare. Din apa de ştrand se mai poate lua piocianic, candida sau pot apărea otite sau conjunctivite de piscină. O cantitate mare de clor în apă decolorează părul. Mersul pe langă piscină vă poate pricopsi cu veruci în talpă, nişte negi dureroşi care trebuie cauterizaţi. Nu vă lăsaţi păcăliţi de mirosul înţepător de clor. Nu este semn de curăţenie, ci de mizerie. Este combinaţia între clorul liber şi substanţele organice lăsate de înotători şi înseamnă că apa trebuie schimbată. Ca să nu apară astfel de infecţii, fiecare om trebuie să aibă la dispoziţie un minim de 4,5 mc de apă, iar recircularea să se facă cu 2 mc/h, ceea ce nu se întamplă. Clorinarea trebuie făcută constant, ca apa să aibă o calitate aproape bună de băut şi analizele microbiologice să nu depăşească limita de siguranţă. Legea mai adaugă măsuri de genul şanţurilor cu apă clorinată pe marginea bazinelor, recircularea totală a apei în 24 de ore sau sisteme de încălzire. Nici acestea nu sunt respectate. Într-o zi mai plină, un bazin "oferă" nu mai mult de 1 mc de apă unui înotător, şanţurile clorinate fie nu există, fie sunt uscate, iar dezinfecţia se face, de multe ori, după ureche. "Sfatul medicului" nu e respectat in teren Dr. Mihaela Leventer, preşedinte al Societăţii Romane de Medicină Estetică, ne-a explicat care sunt standardele medicale ce asigură un bazin curat : Clorinarea trebuie repetată săptămanal, astfel încat calitatea apei de scăldat să fie apropiată de cea de băut. În apa de piscină trebuie adăugat şi un reductor de floră micotică, un stabilizator de pH cu efect de dedurizare şi substanţe antirugină, astfel încat scăldatul să fie sigur pentru piele. O altă condiţie este că trebuie să existe un volum de cel puţin 4,5 m3 de persoană, reciclarea apei să fie de 2 m3 pe oră, iar analiza microbiologică a apei să se facă regulat. Legea prevede, în plus, existenţa unui şanţ în jurul bazinului, cu lăţimea de 1,20m şi adanc de 15-20 de cm, cu apă clorinată, pentru spălarea picioarelor la intrarea în apă. Există şi regula că nu se permite intrarea celor cu boli transmisibile , plăgi deschise, dermite sau dermatoze. Dar nimeni nu verifică. Singura constantă cu care se laudă ştrandurile este clorinarea apei. Alte substanţe nu se folosesc. Unele bazine nu au sisteme de reciclare a apei. Măsura lor de precauţie este schimbarea apei cam la 24 de ore. Doar că umplerea se face din reţeaua oraşului, iar cartierele din zonă mai suferă şi scăderi ale debitului apei la robinet. şi 24 de ore fără recircularea apei sunt suficiente pentru a împrăştia colonii întregi de microbi. Spaţiul personalnu există În special la sfarşit de săptămană, unele ştranduri îşi depăşesc, cu mult, capacitatea. Cele mai cunoscute primesc peste 4.000 de vizitatori. Porţile nu se închid pană nu mai există niciun petic de iarbă liber pentru un prosop, iar bazinele devin neîncăpătoare. În astfel de momente, spaţiul de siguranţă dispare. Fiecare înotător se poate întinde pe mai puţin de 1 mc de apă, de peste patru ori mai puţin decat minimul recomandat. Patronii sau administratorii bazinelor nici nu se gandesc să limiteze numărul de ocupanţi, pentru că afacerile sunt afaceri, iar legile sunt fie permisive, fie neaplicate. Alte norme de care nu se ţine cont: * bazinele trebuie să fie prevăzute cu o bordură ridicată cu 30 cm faţă de paviment * pavimentul trebuie finisat cu dale antiderapante * toate bazinele trebuie dotate cu scări de acces în apă cu profil rotunjit * bazinul trebuie să aibă, de jur împrejur, la nivelul apei, o bară de susţinere * adancimea trebuie marcată, vizibil, pe marginile bazinului * nu trebuie depăşit numărul maxim de persoane aflate în piscină, număr prevăzut în proiect şi în regulamentul de utilizare