"Uite, baiatul are biletul, dar fata nu. Oare nu-i lasa sa plece impreuna? Nici pe mine nu m-au lasat, doamna, anul trecut, desi sunt in etate. Au crezut ca ma duc sa muncesc acolo, dar eu vroiam sa-mi vad copiii. Am zis sa mai incerc o data". Oamenii schimba pareri. Stau cu totii insirati in tunelul acoperit cu sticla din curtea ambasadei. Au venit dis-de-dimineata ca sa dea un interviu pentru a primi mult dorita viza pentru intrare in Statele Unite ale Americii. Nu e deloc usor. Unii nu stiu conditiile, altii le-au aflat dupa multe incercari, fiindca abia daca au auzit de internet, principala sursa de informare despre acest subiect, mai ales ca din noiembrie formularele se completeaza exclusiv on-line.Toata lumea are emotii, dar fiecare s-a inarmat cu multa rabdare , fiindca din tot ce au auzit un lucru e sigur: ai mult de asteptat cand te decizi sa ceri aceasta viza. E ceva adevar in asta, dar si mai adevarat este ca romanilor le lipsesc informatiile despre procedura in sine de obtinere a vizei. Daca cineva i-ar sfatui in aceasta privinta, i-ar ajuta sa fie mai putin tensionati cand ajung la interviu, sa nu se mai calce unii pe altii pe picioare, sperand ca vor intra inaintea altora, sa respecte fara comentarii procedura oficialilor americani. De aceea vom incerca sa fim noi ghidul dvs., al celor care vor sa obtina viza pentru Statele Unite. Primul pas: programarea pentru interviu. Se face cand ai deja o invitatie de la cineva din SUA si dovezile ca sejurul acolo este (sau poate fi) platit. Se achita o taxa de 11 dolari la orice sucursala a Bancii Transilvania si se obtine astfel un cod PIN care va fi format la telefon dupa indicatiile unui robot. Odata codul validat, o operatoare preia convorbirea si face programarea. Care poate sa fie fixata in decurs de trei saptamani de la momentul introducerii codului PIN. Cu putin noroc, se poate si mai devreme. Totusi, esti avertizat sa nu cumperi biletul de avion inainte de interviu, fiindca nu exista nici o garantie ca vei intra in posesia vizei. Pasul numarul doi: interviul. La interviu trebuie sa ai la tine o fotografie recenta, chitanta ce dovedeste ca ai platit contravaloarea a 100 de dolari, taxa pentru interviu (la aceeasi banca), invitatia in original si formularul DS 156, daca ceri viza non-emigrant, cel mai frecvent tip de viza. Pare simplu, dar nu e: fotografia trebuie sa fie facuta dupa reguli speciale: urechile neacoperite de par, fara ochelari, cercei sau alte accesorii. Cel mai bine stiu "lectia" fotografii din preajma ambasadei. Exista un centru chiar pe strada Batistei, dar si o varianta mai "populara": baietii de la paza ambasadei Americii te vor indruma catre un "intreprinzator" particular care a parcat o dubita ruginita chiar in fata ambasadei. Crezi sau nu, in masinuta pricajita, de pe care curg tablele, se afla un studio foto improvizat, al carui proprietar face el insusi fotografiile, la minut. La interviul propriu-zis ajungi dupa ce stai la coada cu pricina, chiar daca programarile sunt facute pe ore. Dupa ce intri in ambasada, ai de asteptat din nou, in cateva randuri: mai intai la randul format la receptie apoi intr-o sala special amenajata unde te instalezi dupa ce ai lasat telefonul mobil, inchis, la cei de la paza. E singurul obiect pe care nu ai voie sa-l iei cu tine inauntru, restul e trecut prin filtrul de control si atat. Am vazut cu ochii mei o femeie simpla, de la tara, speriata pana la lacrimi ca nu intelegea ce trebuie sa faca: ofiterul de la paza ii spunea sa treaca prin poarta de control, iar ea se oprea in cadrul acela care incepea sa sune. Cand procedurile sunt aplicate unui roman venit din cine stie ce colt de tara, ele devin o sursa de panica pentru acesta. Tot ce trebuie sa stie este ca nu e nici un motiv de spaima, ci doar o formalitate, aplicata tuturor. Daca suporti bine asteptarea, interviul propriu-zis nu mai e o problema. Ti se striga numele, esti chemat la un prim ghiseu, unde ti se iau amprentele, apoi la cel de al doilea, unde un functionar american te va interoga despre motivele vizitei tale in SUA. Intrebarile sunt puse in asa fel incat, psihologic vorbind, daca ai ganduri ascunse se va vedea imediat. Aici nu exista sfaturi de dat, fiindca fiecare stie mai bine ce planuri de viata are, dar ideea e ca dupa aproape doua ore de trecut prin diverse etape de asteptare, e pacat sa nu fii in forma cea mai buna ca sa-l convingi pe cel care te interogheaza ca meriti viza "pentru State". (va urma)