Boală consemnată de patru mii de ani, isteria a fost considerată maladia de care au suferit vrăjitoarele, dar şi sfinţii. În ultimii 50 de ani, termenul se foloseşte din ce în ce mai rar şi, de cele mai multe ori, are conotaţii peiorative, fiind asociat deseori cu crizele de nervi ale femeilor. Începand cu 1960, isteria a început să fie divizată în numeroase diagnostice distincte. Noile tehnologii încep să explice boala Dispozitivele care reuşesc să capteze imagini ale creierului "în acţiune" au găsit, recent, explicaţii pentru această boală. "Noile tehnologii radiologice care captează imagini neurologice funcţionale, cum ar fi spectografia sau tomografia prin emisie de pozitroni (PET-CT), permit medicilor să urmărească modificările activităţii cerebrale, detectand maladia Alzheimer cu patru-cinci ani înainte de manifestare", a explicat prof. dr. Ioan Codorean, şeful Clinicii de Radiologie-Imagistică Medicală şi Medicină Nucleară. Mecanismele care dau naştere la isterie nu s-au descoperit, încă, dar s-au găsit indicii fizice ale bolii. Numele, schimbat în nevroză isterică Isteria a trecut printr-o perioadă în care a fost mai puţin vizibilă, dar nu a dispărut. "Cei care susţin că isteria a dispărut ca diagnostic ar trebui să meargă la marile spitale, unde pot vedea foarte mulţi pacienţi cu această patologie", declara Kasia Kozlowska, în "The Harvard Review of Psychiatry". În 1980, Asociaţia Americană de Psihiatrie a schimbat numele diagnosticului din "nevroză isterică, de tip conversiv" în "nevroză de tip conversiv". În psihiatrie, bolile pot fi conversive – simptomele includ şi dereglări ale sistemelor neuromuscular şi senzorial – sau disociative – cu efecte doar la nivelul conştiinţei. Emisfera dreaptă a creierului, cea mai afectată Studiile au arătat că simptomele fizice ale bolii apar, cel mai des, în partea stangă a corpului. Partea dreaptă a creierului este responsabilă de emoţie, iar cea stangă de mişcare, simţuri şi vedere. În cazul isteriei, părţile creierului implicate în producerea emoţiei funcţionează defectuos, ceea ce produce inhibarea circuitului cerebral responsabil de mişcare, simţuri şi vedere. Examenele clinice ale pacienţilor nu arată nicio afecţiune, ceea ce poate duce la confuzia bolii cu o simplă simulare , numai că principalele simptome ale nevrozei isterice nu sunt controlate în mod conştient de pacient. Deseori, formele fizice de manifestare a bolii vin acompaniate de anxietate, depresie sau halucinaţii. Cazurile de nevroză de tip conversiv constituie 1,4 la sută din totalul diagnosticelor din spitalele occidentale. Riscurile isteriei Pacientul care suferă de boala prin conversie transformă conflictul psihologic într-unul fizic. El poate avea: - paralizie motorie - orbire - muţenie - surzire - dereglări ale sistemului nervos - crize epileptice