Potarnichi lovite de vijelie de Livia Isidor

Povestea unui om ? Fara indoiala, iar prin transparenta, povestea unui neam de-a lungul unei jumatati de veac si mai bine : ocupatie si expropriere , inchisoare si umilinti, iubire si renuntare, speranta pana dupa anul 2000 si tocmai acea luciditate care ne face pe cei mai multi blanzi, dar de nedomesticit.

O epopee printre nemti, rusi si moldoveni, dar si acei bucuresteni surprinzatori pentru provinciali – o Capitala ca o aluzie difuza la o ratata viata mai buna.

"Citesti si timpul iti bate tacticos in tample. Cat o fi durat cartea asta ? Suna a zeci de ani. Si a mii de kilometri: din Buzau in Bucovina si inapoi in cateva randuri, cu trecere prin Bucuresti si pe aiurea. Iesi de sub pagini marcat ca de unul din acele visuri cu nesfarsite episoade care a tinut, de fapt, cateva minute : stors, nelinistit, cu sentimentul infricosat ca ai stat fata in fata cu adevarul si tot nu poti sa-i spui pe nume. Adevarul Liviei Isidor raspunde in ecou multor indoieli romanesti, unele tenace intretinute si de straini. Nu, nu suntem un neam slab si netot – doar unul umilit si zdrobit multa vreme. Nu suntem nici pramatii, nici slugi – doar speriati si triati de violente, ca un card de pasari pitulate sub urgie. Dar specii etern locale, neschimbatoare in veac.

Dupa un debut in revista Luceafarul in 1976, cu o proza (Chira) care evoca viata la Buzau, scriitoarea a tacut pana acum. Vointa vechii cenzuri a fost mai tare, iar absenta vocii publice a acestei profesoare de ro­­mana a fost indestul razbunata de generatiile de olim­pici si iubitori de carte pe care le-a crescut. Si-apoi, nici nu era simplu sa teasa propria-i biografie si fictiu­nea intr-un text literar care sa nu aiba ca pacat tocmai literatura. Dar a izbutit – autenticul fictiv a invins de data asta.

Rezultatul e chiar acest sarpe de roman care ne incolaceste lent, fara scapare, si ne duce cu el din batrani spre viitor, cu trecere prin prezentul nostru si pe aiurea.» Adina Keneres

Falsuri, farse, apocrife, pastise, pseudonime si alte mistificatii in literatura de Mircea Anghelescu


Un ocean literar de minciuni ! Dar de ce ar minti un om al condeiului ? Pentru a aparea plural altora si siesi, pentru a scapa de cenzura, pentru a pune liber in circulatie idei originale sau periculoase de-a dreptul, pentru a se razbuna, pentru a glumi... Nu e vorba aici de plagiat, care e o simpla copie. E vorba de creatii autentice care poarta, de nevoie sau de bunavoie, o masca.

"In opozitie cu falsificarea unui obiect, falsul literar este totusi ceva care seamana foarte mult cu ceea ce pretinde sa fie : cu literatura. Caci este el insusi o fictiune pusa intr-un text : o fictiune la patrat, o fictiune a fictiunii, adica o fictiune care isi mistifica propria identitate – o mistifictiune. [...] In ultimii zece-cincisprezece ani putem observa o reinnoire spectaculoasa a interesului pentru acest tip de lucrari, data fiind deschiderea curiozitatii cititorilor spre formele necanonice de literatura. Dilemele personalitatii creatoare, problemele de identitate, obsesiile transformate in vise si apoi in text, incercarea de a recrea macar virtual o lume al carei sens ne scapa sau ne inspaiminta si multe altele se regasesc printre motivatiile acestor mistificari, dintre care unele chiar au imbogatit zestrea literara a umanitatii."

Reeditari

BUCURESTII MAHALALELOR sau periferia ca mod de existenta

Adrian Majuru

35 RON

TOATE POVESTIRILE

Oscar Wilde

21 RON

JOCURI SI JUCARII PENTRU PRECOLARI

Ghid metodic de activitati realizate cu ajutorul unor materiale simple

Magdalena Dumitrana

12 RON