Dupa sute de ani de cautari zadarnice, cautatorii de aur scot, in sfarsit, la lumina averile ascunse in vremurile tulburi ale istoriei. Cand Heinrich Schilemannm a descoperit Troia si ruinele de la Micene, bijuteriile de aur gasite de el au starnit invidii si au incins imaginatia cautatorilor de comori. Schilemannm este considerat azi "ultimul mare romantic" al acestei meserii.
De atunci incoace, toti cei care pleaca sa descopere tezaure isi iau cu ei fie un costum de scafandru si ultimul tip de batiscaf, fie detectoare de metale de ultimul tip. Imaginile din satelit sunt si ele utilizate pentru localizarea comorilor. Tot mai multi arheologi amatori se folosesc de mijloace tehnice sofisticate pentru a descoperi vestigiile trecutului. Totusi, pentru ca neavenitii distrug adesea situri arheologice importante, vanatoarea de este ilegala in multe tari din lume.
Cand William Beebe si Otis Barton, doi biologi de la Societatea Zoologica din New York, au desenat prima schita a unui batiscaf, de care aveau nevoie pentru a cobori la adancimi mari, fizicienii anului 1930 n-au fost invitati sa participe la proiect.
Prin urmare, prima "cabina submersibila", legata cu un furtun de o platforma plutitoare de unde se pompa aer curat in batiscaf, arata ca in cartile lui Jules Vernes: era o cutie de conserve rotunda, de un metru si jumatate diametru, cu ferestre ovale, precum cele ale vapoarelor, in care incapeau doi oameni, fara sa se miste.
Motoarele si partea electrica erau la suprafata, doar o pompa de evacuare fiind montata in batiscaf, iar aceasta era legata cu un cablu de generatorul aflat la suprafata apei. Cu ajutorul lui, cei doi biologi, plecati in adancuri sa descopere rechinii albastrii, au gasit o epava pe fundul Oceanului Atlantic.
Din vasul cu panze englez, in care se banuia ca exista monede de aur si de argint, nu s-a adus la suprafata nimic, pentru ca biologii nu puteau iesi din batiscaf.
Presa, care a numit batiscaful "ogarul comorilor din adancuri", a scris si a speculat descoperirea, infierbantand spiritele. Atunci s-au infiintat primele firme specializate, unde fizicienii si inginerii vremii au inceput sa construiasca " aparate de scotocit" epavele. Batiscaful a fost imediat "dotat" cu un brat mecanizat, cu ajutorul caruia se puteau aduce la suprafata macar unele dintre obiectele gasite la adancime.
Costumul de scafandru
Niciuna dintre realizarile tehnice nu se putea insa compara cu mobilitatea omului. Fiecare cautator de comori isi dorea sa poata iesi din "conserva" si sa umble nestingherit prin epava, dupa eventualele comori.
Asa a aparut necesitatea costumelor de protectie care sa impiedice presiunea apei sa ucida omul din interior. Primul costum de scafandru si primul batiscaf functional au fost proiectate de omul de stiinta Auguste Piccard. "Primul vas pentru mers pe sub apa", cum l-a numit Piccard, arata ca un balon submersibil, se numea FNRS-2 si plutea din cauza petrolului in care era inconjurat si a aerului din cabina.
Ca sa-l scufunde, Piccard atarna de el bucati mari de fonta, iar cand oamenii doreau sa iasa la suprafata, lasau "balastul" pe fundul oceanului, iar batiscaful se ridica singur la suprafata, fiind mai usor decat apa dislocuita.
Fiul lui Auguste Piccard, Jacques, a construit un batiscaf si mai performant, Trieste, cu ajutorul caruia a coborat pana la 3.300 de metri adancime, in anul 1953. Trieste a fost imediat cumparat de Marina Militara a SUA.
Alvin, descoperitorul Titanicului
Submersibilul Institutului Oceanografic "Woods Hole", din Massachusetts, este considerat azi "cel mai productiv batiscaf", avand la activ cel putin 150 de scufundari pe an. Tehnica moderna de la bordul lui il face nu numai fiabil, dar si extrem de agil. El a fost creat de oamenii de stiinta americani la comanda Pentagonului si prima lui misiune a fost recuperarea, in anul 1964, a unei bombe cu hidrogen, "scapata" din greseala in apele Marii Mediterane.
Carcasa lui initiala, realizata din aluminiu, a fost azi inlocuita cu un aliaj de titan, iar bratele robotizate sunt coordonate acum cu ajutorul unui computer de bord. Alvin a facut primele filmari ale Titanicului si a participat la recuperarea unora dintre obiectele ramase intacte la bordul transatlanticului.
Astazi, explorarea epavelor nu mai este o problema. Exploratorii pot cobori in adancurile oceanului planetar si pot "culege" orice comoara. Descoperirea recenta facuta de echipajul de pe Odyssey, care a adus la suprafata tot ce se afla pe un galeon scufundat de pirati, a provocat un imens scandal, tocmai pentru ca legislatia internationala nu a intrevazut progrese tehnice atat de semnificative.
Tezaure descoperite recent
Satelitii, detectoarele de metale de performanta, batiscafurile hi-tech si alte mijloace tehnice ultramoderne au facut ca in ultima vreme sa fie descoperite tot mai multe tezaure valoroase. Recordul a fost atins recent, prin recuperarea celor mai mari comori identificate vreodata pe fundul marilor: 150 tone de monede de aur si argint. Comoara a fost gasita la bordul unei epave spaniole de catre compania marina Odyssey, din SUA. Mari cantitati de aur s-au gasit si in Bulgaria sau Sudan, dar si in alte locuri de pe glob, ceea ce a dus la inmultirea numarului de "vanatori de comori" in intreaga lume. Ultima gasita este o masca de aur din China.
O imensa comoara se disputa in justitie
Dupa ce americanii au descoperit in adancuri epava in care se aflau 17 tone de monede vechi de aur si argint, a fost nevoie de inchirierea unui avion pentru transportarea comorii - in valoare de o jumatate de miliard de dolari. Se pare ca tezaurul provine dintr-un cimitir de 600 de epave spaniole, engleze si central-europene. Compania americana sustine ca a descoperit comoara in Atlantic, fara sa dea detalii.
Dar expertii in arheologie sunt de parere ca epava care purta la bord "comoara secolului" ar fi fost gasita mai degraba in apropiere de coastele Esteponei (Malaga), unde in perioada coloniala s-au scufundat pana la 600 de vase. a introdus o actiune legala la tribunalul federal din Tampa (Florida) impotriva companiei americane. Spania afirma ca tezaurul descoperit de exploratorii americani a fost gasit in apele sale teritoriale.
Tezaur trac, in Bulgaria
In 1972, in timpul excavatiilor efectuate la necropola Chalcolithic a fost descoperita o asezare datand de la sfarsitul mileniului V i.Hr. Aceasta era situata in apropiere de actualul oras Varna, de pe coasta Marii Negre. Dupa 20 de ani de explorari, arheologii dezvaluie ca au gasit urme de civilizatie similare cu cele din Egipt si Mesopotamia. In timpul sapaturilor au fost scoase la lumina multe morminte in care se aflau peste 300 de obiecte confectionate din - sceptre, topoare, bratari, alte piese de decor, farfurii cu forme de animale.
Cel mai uimitor este mormantul unui conducator/mare preot cu un sceptru de aur si un insemn al regalitatii din aur, simboluri ale puterii si autoritatii. Necropola de la Varna contine artefacte de o bogatie remarcabila. Obiectele scoase la lumina contin 1,5 kilograme de aur si au fost descoperite numai intr-un singur mormant. Unele dintre artefacte sunt remarcabil prelucrate. Bratarile moderne masive pot rivaliza chiar cu bijuteriile moderne sofisticate.
Aurul Nubiei
In urma doar cu cateva zile, la 1.287 kilometri sud de Cairo, arheologii au descoperit, de-a lungul fluviului Nil, o topitorie egipteana in care era prelucrat aurul intre 2.000 si 1.500 i.Hr. de catre kushiti - populatie veche din Nubia. Langa „centrul de prelucrare" au fost localizate 90 de morminte, in care s-au gasit artefacte de aur. Aceasta zona se afla acum in regiunea nordica a Sudanului.
„Nubia a fost renumita pentru rezervele sale de aur", a declarat Geoff Emberling, de la Universitatea din Chicago. Egiptul a cucerit Regatul Kush in urma cu circa 3.000 de ani, iar in vremea cand atelierul functiona, zona era inclusa in Egiptul antic, care prelucra in Nubia cantitati uriase de aur.
Cea mai mare bijuterie facuta de om: Camera de Chihlimbar
Legenda Comorii Atechovice din Republica Ceha este bazata pe romanul "The Prag Connection". Potrivit acestuia, tunelurile Hradistko din apropiere de Atechovice ar fi pline nu numai cu aur, diamante, bijuterii si piese de arta, ci si cu dosare secrete de la Institutul Kaiser Wilhelm. Pornind de la documente descoperite in 1993 in zona Weimer, unii experti cred ca nazistii au ascuns si camera de chihlimbar in respectivele tuneluri.
Comandata in 1701, de Frederick I al Prusiei, Camera de Chihlimbar este una dintre cele mai mari comori realizate vreodata de om: o incapere faurita in totalitate din ambra, de la peretii masivi la mobila lucrata cu mare finete. A fost finalizata in orasul imperial rus Tarskoe Selo. In 1941, trupele germane au furat Camera de Chihlimbar.
Patru ani mai tarziu, cand aliatii au declansat bombardamentele asupra Germaniei, ea a fost ascunsa. Cu toata stradania vanatorilor de comori, Camera de Chihlimbar nu a fost descoperita pana acum. Intre anii 1970 si 1989 s-au facut cercetari sub controlul ministerelor de Interne si al Apararii, dar comoara tot nu a fost gasita.
Tezaurul din Insula Stejarilor
Insula Stejarilor este situata la sud de tarmurile provinciei Noua Scotia din Canada. Potrivit unor documente istorice, aici a fost ascunsa o comoara. Tezaurul are o vechime de 1.000 de ani si este atat de pretios, incat se spune ca niciun pret nu e prea mare pentru a o avea si a-i impiedica pe altii s-o descopere. Se spune ca o societate secreta a acumulat comoara. La un moment dat, aceasta a fost silita sa renunte la averi, pentru a supravietui.
Secretele organizatiei si comoara au ajuns sub protectia unei familii din Scotia, care a devenit un fel de continuatoare a ei. Familia scotiana a ascuns tezaurul format din , bijuterii de coroana din mai multe regate, obiecte de cult, dar si multe documente, in subteranele Insulei Stejarilor. Despre aceasta s-a scris prima oara intr-un ziar din octombrie 1856 si, din acel an, dateaza primele cautari.
Au urmat sapte expeditii, toate fara niciun rezultat. La una a participat si Franklin Roosevelt, care mai tarziu avea sa devina presedintele SUA. Aproximativ sase oameni si-au pierdut viata in timpul sapaturilor efectuate de-a lungul vremii. Cautarile au continuat in 1965, 1967, 1971. Misterul a fost si subiectul unui serial de televiziune. In anii 1990, explorarile au stagnat din cauza bataliilor judiciare. In 2005, o parte a insulei a fost cumparata de un grup de oameni de afaceri americani. Ei doresc sa descopere comoara si sa dezlege misterul insulei.
Aurul Incasilor
Comoara din lantul montan Llanganatis din Ecuador se refera la o mare cantitate de aur si alte bogatii despre care se presupune ca au fost ascunse de generalul incas Rumiñahui. In 1532, Francisco Pizarro a fondat orasul San Miguel de Piura si a inceput cucerirea Imperiului Incas. In acelasi an, el l-a capturat pe ultimul imparat incas, Atahualpa, la Cajamarca. Acesta, vazand ca spaniolii sunt preocupati indeosebi de aur, le-a promis ca le va umple o camera cu aur in schimbul eliberarii sale.
Pizarro a cazut de acord, cu toate ca nu avea intentia sa-l elibereze vreodata. Inainte ca acea camera sa fie umpluta, din cauza neincrederii si de teama influentei pe care imparatul o avea asupra supusilor sai, Pizarro da ordin ca Atahualpa sa fie totusi ucis. Era 29 august, 1533. Generalul Rumiñahui era pe drum cu 750 tone de aur prelucrat pentru rascumparare , cand a aflat ca monarhul fusese asasinat.
Atunci s-a intors spre Ecuadorul de astazi si se crede ca a ingropat aurul undeva in lantul muntos Llanganatis. Rumiñahui a continuat sa lupte impotriva spaniolilor. Si, cu toate ca a fost capturat si torturat, nu a dezvaluit niciodata locul in care ascunsese comoara.
Comoara Confederatiilor
Aurul confederat se refera la depozitele secrete de aur, pierdute in urma Razboiului Civil american. Tezaurul confederat a devenit subiect de speculatii pentru multi istorici si obiectiv pentru vanatorii de comori. O parte din bani au fost ascunsi si o alta a ramas pierduta pur si simplu. Multe dintre bijuteriile ascunse au apartinut cavalerilor "Cercului de Aur".
Organizatia a facut avere si a ascuns-o pe teritoriul SUA si al Canadei in vederea unei folosiri in viitor. Fiecare locatie a fost cunoscuta de o "celula", ale carei secrete au fost transmise din generatie in generatie. Aur de aproape 30 milioane de dolari a fost ingropat langa Savannah, pentru a nu fi descoperit de Uniune.
Locul se afla pe drumul dintre Texas si portul georgian. Exista zvonuri ca ar fi fost ingropat intr-un cimitir, sub numele unui general confederat, intre alti doi generali. Alte zvonuri spun ca ar fi fost mutat intr-un depozit de lemn, din Atlanta. Toate aceste comori, considerate sigure, sunt permanent in "vizorul" cautatorilor de comori.
Detectorul de metale inteligent
MagnaRadar este cel mai eficient „vanator de comori"Cel mai nou tip de detector de metale se numeste MagnaRadar si cuprinde, de fapt, doua aparate: un magnetometru geofizic si un detector clasic de metale. Pentru geofizicienii cu experienta este nepretuit, iar pentru cautatorii de comori a devenit indispensabil. Aparatul "scaneaza" solul intre doi electrozi, prin inducerea unui semnal magnetic din centimetru in centimetru.
Fiecare tip de material, metalic sau nu, "raspunde" acestui semnal prin vibratii unice, pe care aparatul le discerne si le expune pe ecran. El poate fi reglat sa semnaleze numai aurul sau numai argintul, dar descopera la fel de bine panza de apa freatica sau zacamintele de petrol.
Aparatul cuprinde un set dublu de senzori, fiind un emitator si un receptor in acelasi timp. Informatiile obtinute, chiar daca nu sunt semnalizate pe ecran, pot fi inregistrate si se prelucreaza acasa, pe computer, cu un soft specializat.
https://acasa.ro
165
60
