Cartierele Colentina, Drumul Taberei şi 1 Mai sunt zonele preferate de imigranţi. „Ni hao", "Salaam Alecum" sau "Iasas" sunt saluturi cu care mulţi dintre bucureşteni s-au obişnuit. În scara blocului, în autobuz sau la hipermarket , chinezii, arabii, grecii şi turcii care s-au stabilit în Capitală sunt prezenţe care aduc metropolei un aer cosmopolit. În Bucureşti, locuiesc în prezent aproximativ 20.000 de străini, care s-au grupat pe etnii în diferite cartiere. Chinezii n-au ales întamplător Colentina, aşa cum nici arabii nu şi-au ales fără noimă Drumul Taberei sau zona Pieţei 1 Mai. Impactul pe care aceşti imigranţi îl au asupra vecinilor romani se vede atat la nivel cultural, economic, dar mai ales culinar. Obor, Babilonul Capitalei Sectorul 2 este ocupat de cei mai mulţi cetăţeni străini. Chinezii sunt aproape la orice pas, arabii la fel, iar tabloul este completat şi de prezenţa turcilor. Aceştia din urmă s-au stabilit în cartierul Pantelimon, după cum spune şi preşedintele Uniunii Democrate a Tătarilor Turco–Musulmani din Romania, Uteu Caeasedin. Cartierul Colentina, cu al său vestit complex comercial "Europa", bate însă recordul la chinezi. Prin troleibuze, prin tramvaie, bucureştenii aproape că sunt în minoritate . "Am vecini asiatici şi sunt foarte O.K.. Cel mai mult îi plac însă pensionarele, care şi-au găsit de lucru ca bone în casele chinezilor", spune Alina Anton, o studentă care locuieşte în zona Colentina. Majoritatea asiaticilor de aici îşi petrec timpul în perimetrul Obor-Voluntari, declarandu-se extrem de devotaţi afacerilor din "Europa". Mai mult, ei preferă să meargă la restaurantele din zonă şi să-şi facă targuielile tot de acolo. "Eu, în Europa, fac afacere, dar plăcut aici, la Bucureşti, mai ales fetele", spune Giam, care locuieşte în zona Teiul Doamnei de aproape doi ani. Primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, are o singură problemă cu străinii care locuiesc aici: "Mă deranjează că spun mereu că nu cunosc limba romană şi că de aceea nu înţeleg legile noastre". Edilul vede însă în prezenţa chinezilor un lucru benefic, pentru că vin cu investiţii, "şi vor să construiască aici birouri". „Bucureştenii de culoare", în Pantelimon Şoseaua Giurgiului şi zona Baicului sunt locuri unde bucureştenii întalnesc pe trotuar cele mai multe persoane de culoare. Majoritatea refugiaţi din Somalia, Nigeria şi Eritreea, ei stau în centre speciale. "Cel mai mult îmi place să merg la mall cu fiica mea, unde mancăm sarmale", povesteşte cu greu în limba engleză Ayan Ahmed (33 de ani), din Somalia, care se declară fun Loredana Groza. Arabii le-au schimbat romanilor obiceiul culinar Veniţi în Bucureşti ca să studieze, arabii s-au stabilit în special în cartierele din apropierea complexului studenţesc Regie. Singurii care se ţin mai la distanţă sunt grecii, care, mai înstăriţi, şi-au luat case în nordul Capitalei. Drumul Taberei, Crangaşi, 1 Mai sau Moşilor sunt zonele unde locuiesc majoritatea arabilor din Bucureşti. Cea mai trainică afacere "la şosea" realizată de un palestinian este hipermarketul de pe bulevardul Ion Mihalache (fostul 1 Mai), unde romanii atraşi de bucătăria arăbească merg să cumpere ingrediente. "Din ziua în care am încercat mugurii de pin de la «Family», am început să pun condimente orientale la orice mancare", spune Mirela (27 de ani), economist. Jabel Ahmud, ziarist de origine palestiniană care locuieşte în Bucureşti, spune că arabii au ales să locuiască în aceste cartiere din două motive: preţul rezonabil al chiriei şi sociabilitatea zonelor. "Nu avem bani să stăm nici în Centru, dar nici la periferie, aşa că Drumul Taberei, de exemplu, este perfect. Mai ales că ne place să locuim în blocuri cu mulţi oameni, nu în cartiere de case", explică Jabel. El adaugă că obiceiul conaţionalilor lui de a se reuni în restaurante cu specific arăbesc este mai pregnant în perioada Ramadamului. "În postul nostru, ne întalnim numai în localurile tradiţionale, în "Sahara", "Beirut" sau "Piccolo Mondo", mai spune ziaristul. Şcolile pentru copiii imigranţilor, o problemă Amer T. Musler (40 de ani) este director de producţie la cel mai cunoscut fast-food din Piaţa Victoriei. "Pe colegii de muncă romani i-am învăţat să facă fursecul aşa încat să nu se făramiţeze", se laudă Amer, care a venit în Bucureşti în urmă cu opt ani. El a preferat să-şi dea copiii la o şcoală arabă, pentru că, dacă urmau o şcoală în limba romană, ar fi pierdut patru ani de studiu. "Copiii au venit cand erau la clasa a patra şi aici îi treceau la a-ntaia şi am căutat o şcoală unde să nu piardă nimic", explică Amer. În Bucureşti, există trei şcoli libaneze, una siriană, una palestiniană, una iordaniană şi una irakiană. Părerea sociologului Mircea Kivu, specialist în sociologie, crede că Romania europeană este în continuare atractivă pentru emigranţii din ţările mai puţin dezvoltate. "Din experienţa altor ţări care au aderat la Uniunea Europeană, s-a constatat o creştere a comunităţilor existente din spaţiul ex-comunitar", explică Kivu. Dacă în trecut, sistemul universitar romanesc era principala atracţie pentru străini, de data aceasta se pare că piaţa muncii este ceea ce îi tentează pe cei care vin în Romania. "Cred că va fi un fel de ţară de tranzit. Noi avem mai puţine restricţii pentru forţa de muncă din afara Uniunii Europene, aşa că s-ar putea să fie o strategie pentru aceştia ca să ajungă ulterior în spaţiul statelor membre mai vechi ale UE", a mai precizat sociologul.