Noiembrie negru pentru Sarkozy

Franta paralizata de greve reprezinta primul test important pentru noul presedinte, care a promis ruptura de caile gresite ale trecutului. Nicolas Sarkozy a venit la putere in acest an cu promisiunea de a dezvata Franta de proastele obiceiuri ale trecutului: santajul sindical si traditionala solidaritate a publicului cu "muncitorii". Acum a venit momentul confruntarii. "Les cheminots", cum sunt numiti lucratorii din caile ferate, sunt mandri de reputatia lor de "sperietori" ale reformei guvernelor. Ultima data cand un guvern a incercat sa umble la "regimul special" al pensiilor, in 1995, Franta a fost paralizata timp de trei saptamani, dupa care au urmat alegeri anticipate ce i-au adus la putere pe socialisti. Jacques Chirac, care venise la putere cu promisiunea de a vindeca tara de "scleroza" economica, a fost nevoit sa retraga propunerea de a anula "regimul special" al pensiilor. Grevele au costat tara 0,3 % din PIB. Deosebirea este ca, in 1995, publicul i-a sustinut pe grevisti, iar acum sondajele arata ca acesta este mai degraba de partea lui Sarkozy. El a fost ales cu un mandat de a rupe legatura cu trecutul si dupa o campanie in care a afirmat in repetate randuri ca va aboli "regimurile speciale"si "cultura protestelor". „Regimul special" al pensiilor, simbol al rezistentei la reforma Abolirea pensiilor speciale nu este cea mai presanta masura pentru Franta in acest moment, afirma analistii, insa persistenta "regimului special" a devenit un simbol al rezistentei tarii la reforma. Anularea lui este emblematica pentru un aspect subliniat in repetate randuri de Sarkozy in campania electorala: pensionarea timpurie si saptamana de lucru de 35 de ore inseamna ca in Franta se munceste mai putin decat in alte tari. Potrivit statisticilor OECD, francezii muncesc in medie 617 ore pe an, comparativ cu 800 de ore de lucru in alte tari europene. Sistemul special de pensii se aplica pentru circa 500.000 de lucratori din 16 sectoare, cel mai mare numar de beneficiari (360.000) fiind in caile ferate. El reprezinta 6% din bugetul pensiilor de stat si provoaca pierderi bugetare de 5 miliarde de euro/an. Angajatii privilegiati contribuie la bugetul de pensii numai 37,5 ani, comparativ cu 40 de ani, cat contribuie ceilalti angajati. Sarkozy vrea sa uniformizeze durata de contributie la fondul de pensii la 40 de ani. O alta masura contestata de grevisti este reducerea numarului functionarilor publici. Sarkozy sustine ca cele peste cinci milioane de oameni din sectorul public sunt prea multi. Proiectul prevede ca unul din doi functionari publici iesiti la pensie nu va fi inlocuit, in timp ce alti angajati vor fi stimulati sa iasa din sistem. Sarkozy a inceput prin "subtierea" propriului sau cabinet, care este acum dimensionat la jumatate fata de cel al predecesorului sau Jacques Chirac. Studentii nu vor autonomie financiara in universitati! Din cele 85 de universitati de stat ale Frantei, 36 au fost inchise, blocate sau au avut cursurile intrerupte partial de protestele studentilor, in ultima saptamana. Conducerea Universitatii Nanterre din Paris a chemat fortele de ordine pentru a-i indeparta pe studentii care blocau intrarile in cladire. Grevistii cer anularea unei legi care da autonomie financiara universitatilor si posibilitatea atragerii de investitii private . Ei se tem ca institutiile de invatamant superior vor fi transformate in "marionete ale corporatiilor" si ca multe dintre domeniile care nu aduc profit vor fi desfiintate. Legea, introdusa de Sarkozy in vacanta de vara, este inspirata din sistemul american. De ani de zile, universitatile franceze, pe vremuri recunoscute drept cele mai performante, nu se mai regasesc pe primele pozitii in topurile mondiale. Cotidianul "International Herald Tribune" descrie campusul darapanat al Universitatii Nanterre din Paris ca pe un esec al modelului francez: tencuiala jupuita, bai fara becuri, pereti acoperiti de graffiti si amfiteatre cu aspect de inchisori. Studentii resping insa reforma. Ei s-au dovedit o forta puternica in trecut si au oprit incercari precedente de reforma. Protestele studentesti l-au invins pe Jacques Chirac, in 2006, fortandu-l sa retraga legea care ar fi facut mai usoara angajarea si concedierea tinerilor absolventi. Mandat pentru salvarea tarii de la faliment In ultimii 15 ani, PIB-ul pe cap de locuitor in Franta a scazut de la locul 7 in lume la 17. Si mai alarmant este ca Franta a trebuit sa imprumute atat de mult incat datoria publica a crescut mai repede decat in orice alta tara europeana, ajungand la 66% din PIB. Daca lucrurile merg la fel, tara ar putea sa intre in faliment, avertizeaza expertii, iar misiunea lui Sarkozy este de a o salva de la aceasta soarta. Discursurile lui Nicolas Sarkozy sunt repetitive, iar presa franceza se plange ca este "ca o placa stricata". El ramane fidel sloganului electoral: "Muncim mai mult, castigam mai mult". Sarkozy, care are 52 de ani, obisnuieste sa glumeasca pe seama pensionarii timpurii, care constituie motivul protestelor. "Uitati-va la mine. La 50 de ani sunt abia la inceput". El a prezentat miscarile sociale drept o lupta ideologica intre guvern si militanti, intre "vechea Franta" si "noua Franta". „Thatcher" à la Francaise? Cotidienele din Marea Britanie, dar si unii francezi au scris ca acesta ar putea fi "Momentul Thatcher" al Frantei. Pana acum, politica Frantei a fost facuta mai curand de protestele sindicatelor decat de presedinte si parlament, iar acest lucru a impiedicat tara sa abandoneze un sistem invechit si sa implementeze genul de reforme care au invigorat restul Europei Occidentale. "Este primul test care va arata daca alegerea lui Sarkozy inseamna ca francezii s-au schimbat, daca avem de-a face cu o noua Franta care respinge caile gresite ale trecutului", declara economistul Nicolas Baverez. El spune ca Sarkozy a fost ales pentru a pune Franta in acord cu lumea moderna. "Trebuie sa faca repede acest lucru deoarece lumea nu va astepta prea mult", a spus el. Mii de sustinatori ai guvernuVa spune Franta adio traditiei greviste? Guvernele anterioare ale Frantei nu au reusit sa reziste solicitarilor sindicale. Socialisti sau conservatori, ei au cedat amenintarilor grevistilor. Socialistii au o parte din vina, deoarece au incurajat demonizarea oamenilor de afaceri. "Nu imi plac bogatii", este o declaratie celebra a lui Francois Hollande, liderul PS. socialistii francezi care au alternat la putere in ultimii 30 de ani inca nu au trecut prin procesul de "demarxificare", asa cum s-a intamplat cu alte partide socialiste din Europa. Socialistii spanioli, de exemplu, au reusit sa transforme economia tarii intr-un miracol capitalist. Totusi, acum situatia pare schimbata in Franta, spun unii analisti, iar apetitul francezilor pentru capitalism este in crestere. Rupandu-se de traditie, unii dintre liderii sindicali au luat pozitie impotriva grevelor pentru prima data. Mai mult, publicul, in loc sa isi indrepte furia catre guvern, si-a directionat-o catre grevisti. Mii de parizieni au iesit duminica in strada pentru a-si exprima furia privind greva din transporturi si acordul pentru reforma lui Sarkozy. "Greva este de moda veche", a declarat Laurence Parisot, liderul unui sindicat care nu a participat la greva. "Franta, care vrea schimbarea, este enervata de toate aceste greve. Vrem sa se stie ca exista o majoritate care nu sustine greva. Toti suferim din cauza a cativa grevisti", a declarat Guillaume Vuillemey, organizatorul marsului. El spune ca miscarea antigreva este independenta de orice partid politic. Sondajele arata ca, in ultima luna de zile, popularitatea lui Sarkozy a scazut, dar ramane inca majoritara - 51%. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro