Radu Moraru parea ca si-a gasit sensul in viata. Zile la rind l-am vazut razboindu-se cu Cristea de la Loterie. Pina intr-o seara, cind s-a intors Vadim.

Cum va spuneam, de la un timp incoace Nasul parea sa fi declansat un razboi personal cu sefii de la Loteria Romana , si in special cu Cristea, acest vesnic Teoctist al zeitei Fortuna la romani. Intr-o vreme in care Cristea nu era atit de mediatizat, Catalin Tolontan s-a luptat precum un Don Quijote cu morile de vinturat bile si s-a lasat pagubas. Acum, Moraru a reluat atacurile impotriva lui Cristea, care evident ca n-a catadicsit sa vina in vreo emisiune si sa zica si el doua vorbe de sictir si o injuratura de mama catre poporul sau de gambleri. La urma urmei a fost, este si pare ca va fi tinut in brate ca nimeni altul de catre toata floarea cea ofilita a politicienilor nostri de tranzitie. Si desi in studioul de pe Calea Victoriei s-au deversat declaratii cit pentru a umple un dosar de o mie de pagini, pe Cristea si pe Vladescu ii doare undeva. In fine, ideea era ca razboiul asta personal purtat cu atita indirjire mi-a atras simpatia fata de Moraru. Practic, omul parea sa aiba de gind s-o tina langa pe acest subiect pina cind Cristea isi va fi aratat publicului fata saraca&cinstita. Marti seara insa, propunindu-mi sa dau o tura prin studioul Nasului pentru a da si eu o privire de ajutor la ratingul cruciadei, peste cine credeti ca dau? Peste sarmanul Vadim in cautare de public, venit in emisiune pentru a ciuguli si el din zbor o feliuta din valul de indignare pe care Moraru reusise sa-l rostogoleasca in directia bosilor de la Loterie&Finante. Si peste un Nas amabil, politicos, plin de bucuria revederii cu tribunul care, vorba titrajului, se intorsese. M-a cuprins o confuzie crunta. M-am uitat citeva minute la gura aceea plina de vorbe de duh si citate din Vlahuta si m-am intrebat ce s-o fi intimplat cu baiatul ala din regia de emisie a carui sarcina e sa scrie Senzational in coltul din dreapta sus al ecranului. Sau lucreaza la alta televiziune?