Tatuajul introduce în piele un tuş colorat pentru a produce un desen permanent decorativ sau pentru corectarea unor defecte cutanate. Tatuajul profesionist amplasează tuşul în dermul mijlociu, pe cand la cel neprofesionist, acul înmuiat în tuş intră neregulat la adancimi variate. Dacă tatuajele profesioniste sunt greu de îndepărtat, celelalte pot fi mai uşor şterse de pe piele cu ajutorul laserului. Aparatul de tatuat trebuie să aibă ace de unică folosinţă care se schimbă pentru fiecare client, altfel există riscul îmbolnăvirilor cu sange contaminat. Astfel este posibil să iei hepatită, sifilis, HIV după satisfacerea acestui moft într-un loc în care personalul nu este autorizat să execute manopere sangerande. Zona tatuată se poate suprainfecta, situaţie în care parte din pigment este eliminată, desenul pierzandu-şi rigoarea. O altă complicaţie posibilă este "prelingerea" culorii în zona din jur din cauza inflamaţiei locale, situaţie tratabilă cu laser, sau incontinenţa pigmentară (desen cu lipsuri), situaţie corectabilă prin retatuarea zonei. Uneori, traumatismul produs pielii determină apariţia unor cicatrice cheloidiene, hipertrofice pe zona tatuată. Această situaţie este posibilă la cei care au un tip de colagen defect, capabil să producă astfel de accidente nedorite şi nu se datorează persoanei care execută manopera . Pielea se umflă neregulat, îşi pierde netezimea şi textura şi în locul unui desen tatuat cu migală pe piele apare un ţesut care seamănă cu aluatul dospit care trece de marginile formei. Tipul de piele are efecte asupra rezultatelor Deşi voci neautorizate recomandă folosirea tatuajului pentru camuflarea petelor de vitiligo, manopera nu este recomandată de dermatologi, deoarece aceşti pacienţi pot dezvolta noi leziuni albicioase pe zona de înţepare (se înşiră ca mărgelele pe aţă) semn cunoscut de boală. Deoarece culorile se obţin prin amestecul tuşurilor, uneori culoarea este "digerată" selectiv de către celulele macrofage ale pielii, rezultand o culoare nepotrivită: de exemplu, roşul deschis se prepară din alb (dioxid de titan) şi roşu-brun (oxid de fier). Dacă albul este absorbit mai repede, pe loc rămane o nuanţă închisă de maro, foarte inestetic ă, mai ales dacă se face pe suprafaţa buzelor. Deteriorarea culorii în timp se poate face spre nuanţa închisă sau mult mai deschisă decat cea iniţială, iar desenul devine caraghios şi inestetic. Îndepărtarea tatuajelor colorate este dificilă Îndepărtarea tatuajelor nu e o operaţie nici simplă, nici ieftină şi nici lipsită de riscuri. Sunt necesare tehnologii laser diferite pentru fiecare culoare. Cand vă faceţi un tatuaj, gandiţi-vă că va veni o vreme cand s-ar putea să nu vă mai doriţi să fiţi astfel marcaţi. Dacă vedetele îşi fac un tatuaj, atunci ele apelează de obicei la culoarea care poate fi scoasă de pe piele cel mai uşor şi fără urme, aşa cum este cea închisă. Pentru îndepărtarea tatuajului de pe piele se foloseşte laserul Q-Switch capabil să spargă prin unde luminoase particulele de culoare în altele mai mici care pot fi curăţate prin fagocitoză de macrofage, celulele responsabile cu "curăţenia" în piele. După tratament, pielea se albeşte şi în două luni revine la culoarea şi textura normală, fără semn. Uneori sunt necesare 4-6 şedinţe la patru săptămani interval pentru a evita arsura pielii. Nu se mai folosesc laserele care ard pielea, deoarece în urma acestor tratamente pot rămane cicatrice albicioase la fel de inestetice. Nu accepta "scoaterea" tatuajului prin retatuarea zonei cu o culoare mai deschisă, deoarece amestecul de culori face procedura optimă cu laser şi mai dificilă. De asemenea, nu accepta injectarea în zona tatuată a unor uleiuri "de dizolvare " deoarece produc eliminarea tuşului prin ulcerarea pielii