Taranul din judetul Hunedoara ucis de Securitate in 1950 a fost impuscat, apoi lasat sa moara in chinuri. Cazul este cercetat in dosarul comunismului de la Parchetul Militar. Securitatea nu viza simpla lichidare a celor pe care ii declara dusmani ai regimului comunist, ci spera ca prin fiecare crima sa dea un exemplu, instaurind teroarea in populatie. Aceste intentii ale Securitatii au fost inca o data demonstrate de cazul taranului Iosif Orsa, din comuna Glodghilesti-Zam, de la poalele Muntilor Metaliferi. Deshumarea sa in aceasta saptamina, dupa ce un batrin din Deva a sesizat Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCR), a aratat cit de crud actionau securistii. Medicii legisti care au participat la deshumare au stabilit, dupa zona in care a fost gasit glontul tras de securisti, ca acesta nu i-a provocat imediat moartea. Glontul a fost gasit linga serparul cu care era incins, deci fusese tras in abdomen si nu avea cum sa-l ucida pe loc, au constatat legistii de la Deva. In toiul iernii, pe 11 februarie, lui Orsa i-a fost refuzat insa ajutorul medical si a fost lasat sa moara in spatele casei sale. „Am aflat ca autoritatile au interzis si familiei sa se apropie de victima timp de mai multe zile, desi datele preliminare arata ca putea fi salvat. Satenii au fost impiedicati sa participe si la inhumarea sa“, spune Andrei Muraru, seful Biroului Cercetari in arhive din cadrul IICCR. Taranul nu a fost inmormintat in cimitir, ci intr-o poiana din spatele casei, fara nici un fel de serviciu religios. „In Ardeal, prin unele zone, exista traditia inmormintarilor in curtea caselor. In aceasta comuna sint insa mai multe cimitire si cred ca a fost vorba de o interdictie ce le-a fost pusa rudelor, ca o forma de umilinta in plus“, spune Cosmin Budeanca, seful Biroului Muzee-Memorie din cadrul IICCR. Tot ce a fost scos de sub pamint de echipa care a descins in Glodghilesti - fragmentele osoase de craniu si membre, serparul si resturile de sicriu , mai putin glontul - au fost reinhumate, dupa ce preotul din comuna i-a facut lui Iosif Orsa, dupa 57 de ani, slujba de inmormintare. Desi crima a fost stabilita cu certitudine, ramine inca incert mobilul ei. Oamenii ce au fost contemporani cu Iosif Orsa si mai sint inca in viata nu stiu ca acesta sa fi avut vreo apartenenta politica. El era insa mai instarit - avea o moara - si putea trece in categoria chiaburilor. „Este posibil ca el sa fi sustinut si partizanii, caci pe Valea Muresului a activat un grup destul de mare, condus de maiorul Duma. Se stie ca Orsa avea legaturi cu un preot ce a fost executat la Sibiu“, spune Cosmin Budeanca. Odata intrati in vizorul Securitatii, taranii fie fugeau in munti, fie pactizau. „Se stie ca Orsa mai fusese retinut de Securitate. Probabil ca a refuzat compromisul“, spune Budeanca. Dupa povestirile Vergheliei Iacob, in virsta de 81 de ani, ce urma sa fie cununata chiar a doua zi de Iosif Orsa, pe 11 februarie 1950 mai multe masini cu securisti au inceput sa-l caute prin sat. Cind l-au gasit, acesta a incercat sa fuga pe dealul din spatele casei si a fost impuscat. „Este prematur sa stabilim autorii, mai ales ca pot fi grade diferite de vinovatie. Cineva a apasat pe tragaci, dar altcineva a dat ordinul, a instigat la crima. Glontul va fi supus unei analize balistice si, dupa ce va fi identificat tipul de arma cu care s-a tras, se va vedea ce forte s-au deplasat atunci in zona“, spune Radu Ilina, prim-procurorul Parchetului Militar Timisoara, ce a fost prezent la deshumare. Cazul Iosif Orsa a fost deja inclus in dosarul de la Sectia Parchetelor Militare , deschis in 2007, care vizeaza toate crimele comise de comunisti. „Daca exista autori in viata, ei vor fi supusi anchetei“, spune procurorul.