Mizele anului nou chinezesc

Firmele din UE se plang că pierd circa 20 de miliarde de euro pe an din afaceri pe care le-ar fi putut face în China, dacă Beijingul şi-ar respecta angajamentele luate în faţa OMC. Beijingul a estimat la 10,2% creşterea economiei în Q1 din 2007. Diferenţa faţă de cele 10,4 procente din Q4 al 2006 este pusă pe seama politicilor guvernamentale de creştere a dobanzilor şi a unei uşoare scăderi a cererii la export. Cateva zile înainte, statisticile oficiale chineze arătau însă că excedentul comercial al ţării a crescut în ianuarie cu 67%. Iar surplusul de 15,5 miliarde de dolari din comerţul internaţional va pompa şi mai mulţi bani în economia internă. Adică în centrele de creştere precum Chongqing, metropola de 31 de milioane de locuitori alături de care vin lunar alţi 40.000 de săteni. Pierderi virtuale Un studiu comandat de Comisia Europeană arată că piaţa chineză oferă firmelor europene imense oportunităţi - dacă China ar implementa regulamentele OMC şi la nivel regional ori în domeniul proprietăţii intelectuale. Pană atunci, în timp ce evidenţele economice indică posibile succese în China pentru sectoare-cheie ale industriilor şi serviciilor din UE, barierele non-tarifare chineze împiedică operatorii europeni să caştige "peste 20 de miliarde de euro în fiecare an". Studiul CE consideră că UE are un avantaj competitiv major în raport cu China mai ales în sectorul serviciilor – unde există însă şi cele mai mari obstacole în materie de comerţ şi investiţii. Urmează cererea Chinei pentru tehnologii "verzi", o piaţă estimată la 98 miliarde de euro pană în 2010. Raportul arată însă şi cum foşti exportatori europeni se stabilesc acum în China nu pentru a produce mai ieftin pentru export, ci pentru a concura pe piaţa internă chineză. Competiţie euro-americană Puternic afectate de tratamentul "opac şi discriminatoriu al guvernului chinez" sunt producţia de maşini, construcţiile, finanţele şi telecomunicaţiile. Dincolo de prima reclamare a Chinei la OMC, alături de SUA, UE recomandă tratarea problemelor comerciale cu Beijingul mai curand prin "dialog şi asistenţă tehnică, în locul măsurilor protecţioniste şi al litigiilor". La randul său, Beijingul încearcă să împace UE şi SUA – dar menţinandu-le într-o competiţie acerbă. Luna aceasta, reprezentanţii statului chinez discută cu Areva, compania de energie nucleară deţinută de statul francez, pentru atribuirea construcţiei a două reactoare nucleare iniţial alocate unităţii Toshiba a companiei americane Westinghouse Electric. Cele două vor împărţi acum un contract total de 5,3 miliarde de dolari, într-un aranjament politic menit să tempereze tensiunile cu SUA, fără a supăra Franţa – care a construit primele reactoare nucleare în China. UE curtează China, India şi Brazilia Dacă nu poţi învinge adversarul, aliază-te cu el – pare să recomande, înţelept, responsabilul pentru politică externă a UE. "Nu e rolul meu să arăt modalităţile de integrare a noilor actori la masa din varful diplomaţiei globale. Dar sunt sigur că trebuie să o facem", a spus Javier Solana , în speech-ul ţinut la New York comesenilor la Dineul Arthur Burns. "Trebuie să purtăm în minte China, India şi Brazilia. Şi să le facem loc în Consiliul de Securitate, desigur. Dar şi în termeni de voturi în cadrul FMI. Şi, de ce nu, ca membri ai G-8", a mai spus oficialul european. Solana a prezentat viitorul sistem global ca „un sistem de continente şi regimuri pan-continentale": „Avem Uniunea Europeană, Uniunea Africană şi ASEAN Plus. Apoi integrarea Americii Latine". Diplomatul puterii europene „soft" a recunoscut încrederea ca vitală în relaţiile internaţionale. Dar a recunoscut şi deficitul de încredere din cateva domenii: dintre Vest şi lumea musulmană, dintre statele nucleare şi cele non-nucleare, dintre consumatorii şi ofertanţii de energie şi dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare în privinţa încălzirii globale.