acest protest este o prostie!!oameni care au muncit in conditii grele au jumatate din pensia rezervistilor care nu prea s-au omorit cu munca,poate cu sticlele de alcool.cine a facut armata stie ce zic.

ceva adevar exista in ce spui raresh

Daca n-ai trait viata cazona, sa nu iti bati joc de destinele zecilor de mii de militarii? Numai unii , incurajati de naivitatea folclorului de sant, se pot mandri ca deschid noi abordari ale rostului armatei intr-un stat, si asta cel putin de la Alexandru Ioan Cuza incoace! Cauta sa-ti vezi de viata ta! Nu din cauza noastra o duci tu rau acum! Noi la randul nostru am fost ademeniti, folositi, storsi de vlaga pana la ultima picatura, indepartati, abandonati, si acum, mai nou, huliti si batjocoriti! Ce averi vezi tu in spatele puhoiului de militari in rezerva care umbla cu caciula in maini acum, la batranete, pe la usile centrelor militare, ca sa-si salveze cat mai mult dintr-un drept dobandit deja legal in decursul anilor, din fata unui stat hulpavnic si viclean, dupa o viata plina de servitutii si neimpliniri. Niciodata n-au corespuns idealurile familiilor noastre cu cele ale spiritului de garnizoana in care eram incorsetati! Daca tu traiai la oras, noi traiam la marginea orasului! Daca tu traiai la tara, noi traiam in mijlocul campului! Daca tu traiai la munte, noi traiam in creierul muntilor! Daca tu aveai scoala pentru copii la coltul strazii, noi ne trimeteam copiii la kilometri, poate chiar zeci de kilometri pentru cea mai apropiata scoala din zona! Daca fiii tai se pot mandri cu aceiasi colegi de la gradinita pana la facultate, copiii nostri nici nu apucau sa-si cunoasca bine colegii dintr-o scoala, ca se pregateau sa cunoasca altii, poate din celalalt capat al tarii! Daca sotia ta era invatator, profesor, inginer, medic, avocat, arhitect, tu erai foarte mandru de realizarile ei, dar daca sotia mea era asa, si mai aveam si unul sau doi copii, n-aveam decat sa o fac pe ea casnica sau pe mine navetist! Daca tu te sculai duminica dimineata si era frumos afara, ieseai cu copiii la o plimbare prin parc sau prin imprejurimi, dar daca eu aveam de gand sa parasesc locuinta, trebuia sa ma inscriu intr-un registru cu trei zile inainte, si sa-mi aprobe comandantul de unitate! Daca pe tine noaptea te suna cineva la telefon il faceai cu ou si cu otet ca te-a deranjat din somn, dar daca ma suna pe mine (daca aveam telefon, daca nu, imi batea curierul in usa!), dupa cateva minute trebuia sa fiu in cazarma, echipat de razboi, cu armamentul ridicat de la ofiterul de serviciu. De cele mai multe ori dupa o astfel de noapte ma prindea dimineata dislocat la zeci de kilometri, la adapost de toate grijile de acasa! E adevarat ca nu am dus niciun razboi! Dar nu e vina mea ! Eu pentru razboi m-am pregatit si in asteptarea lui mi-am irosit viata (a mea si chiar a familiei mele)! Puteam sa mor si eu cum au murit cei mai multi din cei cu care am mancat aceeasi paine in viata asta, dar nici o clipa nu m-am gandit ca statul, al carui strajer credincios am fost, ma va dezbraca de modestul respect cu care mi-a oblojit in timp urmele hamului pe care l-am purtat o viata intreaga, si ma va arunca in groapa abjecta a discreditarii sociale. N-am nimic cu tine ca om, am cu ideea pe care o vad din ce in ce mai nuantat exprimata, ca fostii militari, cu pensiile lor nesimtite, sunt o povara de nesuportat in ziua de astazi. Tu si toti romanii nu trebuie sa uite ca statul roman nu a aparut astazi si nici ieri! Armata a aparut odata cu statul modern ca o necesitate pentru existenta si perpetuarea sa. De-a lungul vremii, amprentele militare ale evenimentelor istorice au fost corespunzatoare profunzimii puterii politice si economice cu care statul si-a purtat existenta. Nu militarii au fost de vina, atunci cand istoria a scris pagini triste, pentru ca ei mai mult decat viata nu aveau ce sa puna chezasie. Tu si cei ca tine trebuie sa stie ca oamenii ca noi, oriunde in lume, sunt altfel priviti si apreciati. Nici un om rational, constient de legatura sa existentiala cu statul in care traieste, nu ar submina cu intentie, orientarea vocationala spre arme a unor tineri , dispusi sa lupte si chiar sa-si dea viata pentru tara lor. Ce ideal ar putea sa-i mai calauzeasca pe ei in viata de militar cand stiu ca daca vor reusi sa ajunga pana la pensie s-ar putea sa fie tratati la fel ca noi, cei de azi, umiliti, acuzati, penalizati si marginalizati! Da, intr-adevar, putem spune ca asistam la o disolutie a statului roman! Fara armata statul roman va disparea cu siguranta! STUPIDITATEA SI INVIDIA NE FAC VIATA AMARA ....AMARA ....