Fara sa am la indemana o statistica, sunt de parere ca, dupa Shakespeare , Cehov este cel mai jucat dramaturg din lume. Dupa succesul magistral obtinut in ”Unchiul Vanea”, Horatiu Malaele , acest actor miraculos, care joaca, scrie, deseneaza, creeaza spectacole, a reinventat o piesa scurta a lui Anton Pavlovici, pe care acesta a intitulat-o: ”Cantecul lebedei”. In ea este vorba de un actor batran - 68 de ani (astazi aceasta varsta nu ni se mai pare atat de inaintata), care, sarbatorit fiind si imbatandu-se, a fost a fost uitat in teatru, dormind in cabina sa. Odata trezit, rataceste pe coridoare si pe scena, monologand. In intunericul din jur, se intalneste cu un alt singuratic, amaratul sufleur al teatrului. Intre cei doi se incinge o discutie in care sunt reamintite succesele de altadata ale vedetei. Dialogul lor are mai curand un caracter tragic, dar ca un vrajitor ce e, Malaele transforma aproape totul intr-o ilarianta comedie, spre deliciul publicului care rade cu hohote. (continuarea in Cronica Romana 0