Social

Mamaia - la chirurgie plastică sau la azil?

Odinioară plină de strălucire, astăzi mai mult sau mai puţin în paragină. Altădată miză mare, în prezent simplu festival de bifat. Candva „pepinieră” de talente, acum escală fără urmări în drumul către faimă. Mamaia şi-a trăit zilele de glorie, nu mai reuşeşte să creeze în jurul său forfotă, interes, momente spectaculoase. Chiar şi aşa, august 2006 vine cu o nouă ediţie a concursului. Mai e necesară Mamaia? Mai are „greutatea” care să motiveze participarea oamenilor talentaţi? Sau n-ar fi nici o pagubă dacă Mamaia ar dispărea, cu o ultimă urmă de eleganţă, din perimetru? Caţiva oameni importanţi din industria muzicală de la noi îşi spun părerea despre această „bătrană doamnă” pe care o aşteaptă ori un lifting de proporţii, ori azilul . Călin Goia (Voltaj): Mi se pare că a căzut foarte tare. Nu se mai regăseşte nimic din fastul de altădată. Nici măcar momentele speciale din seara „Şlagărelor”. Cand am participat noi, prin 2000-2001, seara respectivă era o întrunire a celor mai de succes muzicieni. Între timp, acest rol a fost preluat de Callatis , unde se adună cele mai mari nume. Mamaia e o umbră. Un cantăreţ aflat acum la debut mai poate, cel mult, să bifeze Mamaia ca pe o experienţă. Dacă o priveşte ca pe o rampă de lansare, la ora actuală, îşi face iluzii. Monica Anghel: Festivalul era candva unul elegant, de ţinută, la care spectatorii veneau îmbrăcaţi în haine de seară. S-a vrut să se renunţe la asta. Printre cei care s-au ocupat de organizare au tot fost şi oameni fără nici o legătură cu partea artistică. Apoi, s-a mai făcut o greşeală: Mamaia era un festival pop, nu dance, nu rock, nu hip-hop. Cand au început să se amestece genurile, la Şlagăre, s-a stricat. Genurile combinate nu fac altceva decat să semene a şuşă. S-au călcat pe picioare, să bage grămezi de artişti, a fost prima dată cand Mamaia a fost un fiasco. Dacă vor să repună festivalul pe picioare, trebuie să-şi găsească publicul catre care vor să se îndrepte şi să gandească Mamaia pentru acel public, nu pentru o plajă între 1 şi 100 de ani. E o prostie să-ţi închipui că poţi mulţumi pe toată lumea. Bodo (Proconsul): E un paradox: chiar dacă Mamaia a ajuns cum a ajuns, publicul îi dă girul, lumea se uită la televizor. Noi nu mai avem Cerbul de Aur , ceea ce mi se pare mult mai grav. Avem în continuare Mamaia, pe care romanii o urmăresc din inerţie. Noi vom participa anul acesta la secţiunea Creaţie, cu o piesă a lui Mihai Alexandru . Ne e foarte bun prieten, de asta am acceptat să mergem la festival. Dan Teodorescu (Taxi): Cand Romania o să fie Italia, Mamaia o să fie San Remo. Pană atunci, nu putem avea pretenţii mai mari de-atat. Măcar Mamaia e în fiecare an, Cerb avem doar din cand în cand. Eu nu blamez festivalul, încerc să-l susţin, pentru că mai poate fi o şansă pentru viitorii artişti. Pe vremuri era suficient să ai voce pentru a ajunge star, acum nu mai e nici măcar necesar. Există videoclipuri, look, alte priorităţi. În condiţiile astea, e bine că mai există un concurs naţional pentru voci.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea