Acum mai multi ani, o femeie batrana care se numea Dochia avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cumplita, Dochia i-a dat o haina foarte murdara, cerandu-i sa o spele la rau. Tanara fata a spalat-o mult timp, dar pe cat o spala ea mai tare, pe atat devenea haina mai neagra. Atunci a aparut un barbat care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange. Ea i-a povestit ce i s-a intamplat. Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o floare rosie si alba si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa, panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Deodata a vazut floarea din parul fetei. Batrana a crezut ca primavara a revenit si a plecat cu turma pe munte. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat la cojoacele pe care le purta. La sfarsit a fost insa prinsa de burnita . Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si oile au fost transformate in pietre. De atunci, rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si rau, intre iarna si primavara.