Daca acum cativa ani singurele carti citite in metroul bucurestean erau povestile de dragoste scrise de Sandra Brown sau Danielle Steel, intre timp lectura la metrou a devenit foarte raspandita si diversificata. Moda Sandra Brown – Danielle Steel a trecut. La primele ore ale diminetii, majoritatea calatorilor au un ziar in mana. Dar dupa ora 10.00 si in cursul dupa-amiezii, cartile sunt la mare cautare. Cum in autobuze e foarte cald si e foarte greu sa gasesti un loc pe scaun, aici practica nu este foarte raspandita. In metrou in schimb, chiar si in perioa­dele in care e foarte aglomerat, sunt foarte multi oameni cu carti, de obicei romane, in mana. Cu o carte de 600 de pagini for­mat mare (Orhan Pamuk – Ma numesc Rosu) Alina imi spune ca nu are cand sa citeasca acasa. Dimineata pleaca direct spre serviciu, iar seara cand se intoarce acasa are „destule pe cap”. De acasa pana la locul de munca, in Pipera, face in total cam o ora si jumatate, din care cel putin o ora merge cu metroul. In fiecare zi citeste pe peron si in tren cam cincizeci de pagini. „Altfel ma plictisesc”, spune Alina pentru care cel mai enervant lucru este ca trebuie sa se opreasca din lectura la Unirii, unde schimba linia. La fel de enervant e ca pe ruta IMGB-Pipera e mai greu sa gasesti un loc, spune ea. Cu castile in urechi, Andrei citeste in picioare intr-un colt al trenului un roman de Chuck Palahniuk. In fiecare zi merge trei statii si spune ca in acest timp citeste pentru „a-si umple timpul”. Nu-i place cand se intalneste cu cineva pentru ca trebuie sa faca conversatie si nu mai are cum sa citeasca. Am auzit de studenti care se duc sa citeasca la metrou pentru ca in camera de la camin e prea cald si sunt prea multi oameni. Dar „cititul la metrou ramane un simptom al lipsei de timp”, spune criticul Mihai Iovanel. „Toata lumea citeste pe tren, nu?” Diferenta este ca in metrou petreci mai putin timp decat in tren. „Cat mergi cu metroul la noi? 30 de minute? Nu apuci sa citesti mare lucru. Apuci sa citesti 10 pagini, daca e o carte de consum. Si sa nu vorbim de orele de varf cand nu ai cum sa scoti cartea”, spune Iovanel. Pentru el, cititul la metrou este „o corcitura intre bontonul faptului de a citi si o chestie de trecere a timpului”. La metrou nu se pot citi decat carti „de anumita factura, ca doar n-o sa citesti Heidegger (poti sa o faci, dar oricum nu intelegi nimic)”. Asta nu inseamna ca nu pot fi bestselleruri foarte bune. Trebuie luat in calcul si modul in care se scrie azi. „Codul lui Da Vinci, de exemplu. Capitole scurte. Mult dialog. Stil supertranzitiv, cinematografic. Scene care de la inceput la sfarsit nu iti consuma mult timp. Uitati-va cat din targetul de bestseller e format din calatori cu avionul, trenul sau la ce vanzari sunt in aeroporturi. In Franta, cititul la metrou e un adevarat fenomen. Exista in franceza si o expresie pentru aceste carti: „ roman de gare ”, aminteste Mihai Iovanel. Acum cateva zile, un domn care statea langa mine ma intreaba ce carte citesc. Ii arat coperta, domnul intoarce capul si exclama: „A innebunit de tot lumea asta!”. Cartea era „Trains­potting” de Irvine Welsh , iar vecinul meu de scaun a zarit probabil in paginile de la inceput multe expresii si cuvinte licentioase. Ce se citeste la metrou Iata cateva din titlurile zarite intr-un singur tren pe parcursul unei singure statii: frank herbert – Dune, Marin Preda – Delirul, Evanghelia dupa Iuda – Boris Vian, Blues pentru o pisica neagra, Introducere in filosofia religiei, Curajul de a avea incredere in tine insuti, Gabriel Garcia Marques – Toamna Patriarhului, Carte de rugaciuni, Pier Paolo Pasolini – Teorema, Milan Kundera – Gluma, Dino Buzzati – Desertul Tatarilor.