La cea de-a 16-a editie a Festivalului Uniunii Teatrelor din Europa, cele mai multe bilete s-au vindut la spectacolul Teatrului Bulandra. Teatrul este, in aceasta perioada, reperul principal al orasului Torino: 17 spectacole venind din cele mai tari teatre ale continentului se joaca in cele 7 sali ale teatrului municipal, Teatro Stabile, una mai fermecatoare si mai plina de istorie decit alta. Absolut speciala este Sala „Il Cavalerizzo“, un fastuos grajd gindit magnific pentru caii familiei de Savoia, transformat cu succes in sala de spectacol. Teatrul Bulandra va juca pe 24 si 25 noiembrie premiera „Ce pacat ca e curva!“ de John Ford , in regia lui Alexandru Darie . Pe 17 si 18 noiembrie va fi prezent la Torino si spectacolul de mare succes „Vinerea lunga“, realizat de Tompa Gabor si montat la Teatrul Maghiar din Cluj. Cele mai impresionante spectacole care s-au jucat pina acum la Torino au fost „Regele Lear“, in regia lui Lev Dodin, montat la Teatrul Maly din Sankt Petersburg, cu care s-a deschis festivalul, si „Andromaca“, montat de Declan Donnellan la „Theatre des Bouffes du Nord“ din Paris, jucat pe 29 si 30 octombrie. Comunitatea romana din Torino, care numara mai bine de 100.000 de persoane, a facut ca spectacolul cel mai bine vindut din festival sa fie cel al Teatrului Bulandra. La inceputul acestei saptamini, la Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa s-au jucat doua spectacole: „Play Strindberg“ de Friedrich Durenmatt, regia Georges Lavaudant, montare a Teatrului „La Abadia“ din Madrid, si „O Saque“ de Joe Orton, regia Ricardo Pais, Teatrul National „San Joao“ din Porto. „Play Strindberg“ este un remake marca Durenmatt dupa piesa lui Strindberg „Dansul mortii“. Nu este o simpla rescriere, ci si o pastisa la adresa teatrului lui Strindberg, cu o coroziva ironie fata de montarile ce privesc cu piosenie textul dramatic. Personajul principal este un cuplu: sotul si sotia sint impreuna de un sfert de veac, astfel incit par a fi unul, uniti fiind de o devotata ura. Se urasc cu ardoare, sint scirbiti pina peste poate unul de celalalt, dar sint condamnati sa traiasca in aceasta masinarie draceasca numita „cuplu conjugal“. Singura lor bucurie este sa-si faca viata un iad si sa-si pindeasca unul altuia moartea. In acest context, peste ei apare un al treilea, varul doamnei, care in curind ii va deveni acesteia amant, personaj care reuseste in doar trei zile sa le dea tot universul peste cap. Data fiind lupta neobosita dintre sot si sotie, Durenmatt si-a construit piesa ca pe un meci de box , cu 11 runde si un epilog. Actorii Nuria Espsert, José Luis Gómez, secundati de Jordi Bosch, au jucat excelent partitura cinica propusa de Durenmatt. Totusi, regizorul Georges Lauvadant s-a plins de ceea ce el a numit „dictatura lui Durenmatt“: „Textul este scris in asa fel incit nu-ti lasa nici un pic de spatiu ca regizor. Fie respecti intru totul indicatiile regizorale scrise de autor, fie risti ca spectacolul sa fie un fiasco. Iti impune cu strictete pina si pauzele de respiratie“. Durenmatt a vrut initial sa puna in scena „Dansul mortii“, dar, pentru ca nu a reusit ca regizor, s-a gindit sa scrie mai degraba propria piesa in care sa se joace cu universul si atmosfera pieselor lui August Strindberg. „O Saque“, cel de-al doilea succes al saptaminii, este o comedie bulevardiera in care autorul, Joe Orton, ataca cu umor negru tipic englezesc societatea mic-burgheza a Angliei secolului XX. In spatele elegantei si politetii bine cumpanite a englezilor de clasa mijlocie, ce se declara buni crestini si se implica in tot soiul de activitati de binefacere si in comitete si comitii cu obiecte de activitate care mai de care mai ilare, se ascund criminali in serie, adulteri, perversi sau oameni de-a dreptul nebuni. Piesa este un fel de „Crimele din Midsommer“ avant la lettre, dezvaluind cu un umor nebun atrocitatile care pot avea loc in spatele mastilor afisate cu ipocrizie. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro