Fosta Manutanta a Armatei, actuala Fabrica de Paine Plevnei din Capitala este un exemplu de reusita a reconversiei spatiilor industriale.

Intr-o perioada in care toata lumea se zbate sa dea jos cladirile industriale, un arhitect incearca sa dea viata noua unei fabrici monument istoric . Bogdan Gyemant, cel care si-a propus reconversia Fabricii de Paine Plevnei, vrea sa o transforme in spatii de birouri , bistrouri si locuinte. In acelasi timp, fabrica va continua sa produca paine.

Procesul de refunc­tionalizare a Fabricii de Paine Plevnei a inceput in vara lui 2005. Atunci, arhitectul Bogdan Gyemant s-a intors din Elvetia, "setat" sa pastreze tot ce-i bun: "Dupa cinci ani de facultate de arhitectura in Romania, eram zero barat! Stiam sa pun un closet intr-o casa si aveam atitudini foarte efervescente in raport cu arhitectura: nu ne intereseaza vecinatati, nu ne intereseaza lucrul vechi, tu intri, faci, te afirmi!

In Elvetia, unde mi-am finalizat studiile, ti se aduce aminte in permanenta: gandeste-te la ceilalti, esti conectat la societate, nu esti doar tu cu clientul. Interesul meu pentru zona asta acolo a aparut, pentru ca in Romania nu exista niciun curent care sa zica: «Da, e vechi, spune ceva despre orasul nostru, trebuie pastrat»".

Dac-ar fi luat in seama ce zic ceilalti, colegii arhitecti, despre proiectul lui de a da o viata noua fabricii de paine in loc sa-ncerce sa o declaseze, cum face toata lumea, ar fi lasat-o de mult balta: "Eu, in piata, ca arhitect, sunt privit ca un ciudat care nu vrea sa faca blocuri. Ei, actionarii, sunt priviti ca niste fraieri care pastreaza monumente. Dar cine sunt eu sa dau la o parte un lucru bine facut?!"

Bete-n roate

Nu va imaginati insa ca-i usor sa tii in picioare un astfel de mamut si sa rezisti presiunilor imobiliare... "Noua ne vine un agent imobiliar pe cap, din doua in doua saptamani: «Si? V-ati mai gandit? Ca, uite, va propunem asta...»". Dar daca am decis sa pastrez, Statule, ajuta-ma si tu sa pastrez! In lege scrie ca nu se plateste impozit pe un monument, atata vreme cat nu se intampla activitati comerciale. La noi, se face paine undeva, la periferia sitului, nu in toate cladirile.

Dar la Fisc, la sectorul 6, ti se spune: «E fabrica de paine, da? Platesti pe tot!». Pe urma, nu ai nicio prioritate la nivel de avize. Daca tot discutam de «hai sa facem ceva cu fabricile», hai, atunci, sa se intample lucrurile mai repede, pentru ca deja cladirile astea sunt vechi.

Tot procesul asta de reabilitare dureaza, nu stau sa-mi mai spuna cineva: «Da, veniti peste 30 de zile». Te lovesti de o administratie prea inceata pentru lucrurile astea. Si-atunci, de ce-ar fi cineva tentat sa pastreze ceva in conditiile astea? Vorbesti de cultura, de patrimoniu? Incearca atunci sa favorizezi digestia proprietarului".

Cine este interesat de astfel de cladiri?

"S-a pus la un moment intrebarea: «Dar cine iti vine tie, draga, in cladirile astea vechi si nasoale?!» Ei, vin oamenii aia care inteleg ca asta e un castig in timp. Sunt deja firme care-si cauta sedii personalizate, care marseaza pe imagine, care vor altceva.

Sunt firme de publicitate care sunt interesate sa vina in zone de genul asta, e manageriatul unor firme multinationale... Ca managerul trebuie sa stea mai altfel, vrea sa vina intr-un imobil vechi, sa arate ca are si cultura, nu numai bani".

50 milioane de euro bagati in reconversie

O cladire din incinta fabricii – care adapostea la inceputuri cazinoul Manutantei – a fost deja reconvertita si adaposteste azi birouri: "A fost proiectul-pilot, toata lumea a asteptat sa vada ce-o sa iasa".

In podul vechii fabrici, dusumeaua este veche de 125 de ani. Fosta masina de gris a fost transformata in masa, grinzile originale au fost lasate la locul lor, iar instalatia electrica este la vedere. "Cand am zis ca vreau instalatiile electrice aparente, toata lumea a sarit in sus... Dar ideea mea a fost sa-i pun pe oameni fata in fata cu fabrica, fata-n fata cu realitatea.

Chiar daca sunt la birou". Cat de curand, vor intra in procesul de transformare si alte cladiri: depozitul de faina va fi si el spatiu de birouri, la fel si moara veche, sala cazanului de aburi va fi, cel mai probabil, un bistro, iar silozul de caramida rosie, in picioare de la 1880, va adaposti locuinte.

"Am discutat cu actionarii, am stat sa ne gandim ce se poate face in cladirile astea, ca sa devina rentabile. Pentru ca, pana la capat, ramane o societate comerciala , actionarii trebuie sa si castige din afacerea asta, iar cladirile sa poata fi aduse intr-o forma in care sa-si poata continua existenta". Nu de alta, dar se baga bani buni in procesul de reconversie: "Te-apuca si emotiile, vreo 50 milioane de euro".

Din fabrica de textile, muzeu al stiintei
In Spania, o fosta fabrica de textile din orasul Terassa a fost transformata in Muzeul Stiintei si Tehnicii din Catalunia, punct central al unei retele de nu mai putin de 24 de muzee ale culturii industriale catalane.

In Elvetia, unde mi-am finalizat studiile, ti se aduce aminte in permanenta: gan­deste-te la ceilalti, esti conectat la societate, nu esti doar tu cu cli­entul. (Bogdan Gyemant, arhitect)