Intre 24 mai si 3 iunie, la Sibiu sint asteptati peste doua mii de artisti din 68 de tari. Motivul: Festivalul International de Teatru, la care vor fi prezentate 300 de spectacole. Oferta culturala a acestei editii a Festivalului de Teatru de la Sibiu este deosebit de bogata. Productiile cele mai reprezentative ale marilor teatre romanesti, productii internationale importante, spectacole de strada programate zilnic in Piata Mare, pe strazile orasului vechi si in cetatile si bisericile medievale din imprejurimile Sibiului. Pe linga reprezentatii teatrale, in cele unsprezece zile de festival, la Sibiu vor avea loc si alte manifestari: intilnirea directorilor de festivaluri din centrul si estul Europei, spectacole-lectura si teatru radiofonic, intilnirea scolilor si academiilor de teatru, ateliere. Teatru in Spatii Non-Conventionale si Cetati este un proiect ce transforma bisericile medievale saxone si cetatile din judetele Sibiu, Mures, Brasov si Alba in locuri pentru spectacole. Un eveniment interesant se anunta a fi reunirea unora dintre cei mai reprezentativi actori europeni in cadrul proiectului „A fi sau a nu fi. Europa, Shakespeare si actorii sai“. Sapte actori, sapte Hamleti: Ion Caramitru (Romania), William Nadylam (Franta), Piotr Adamczyck (Polonia), Teresa Afolter (Germania), Danilo Nigreli (Italia), Reni Pittaki (Grecia) si Richard McCabe (Marea Britanie). Fiecare actor va rosti, in limba sa, doua monologuri. Primul este celebrul „A fi sau a nu fi“ din „Hamlet“, de Shakespeare. Acestuia i se adauga un text, apartinind culturii actorului invitat. Ion Caramitru a fost cel mai longeviv Hamlet roman, intr-o montare de exceptie realizata de Alexandru Tocilescu la Teatrul Bulandra . Actorul isi aminteste mereu cu placere de aventura sa hamletiana: „Premiera a avut loc in noiembrie 1985. Romania era in plina dictatura, programul la tv era de doua ore, pe strazi, noaptea, nu vedeai nici un felinar aprins, afara erau minus 15 grade, iar spectatorii veneau la teatru imbracati ca pentru o calatorie in Siberia. Spectacolul s-a jucat sapte ani. Am fi putut face o aplicatie la Guinness Book, pentru ca am avut peste 200 de reprezentatii. Dupa ’90 au inceput turneele, la Londra, la Dublin, la Sao Paolo... Portofoliul de cronici pe care l-a obtinut acest spectacol este poate unic in bibliografia de aprecieri pe care teatrul romanesc le-a obtinut in intreaga sa istorie. Spectacolul si-a incheiat cariera la Teatrul Odeon din Paris, in februarie ’92, cind, pentru ca implineam 50 de ani, am hotarit sa nu mai joc Hamlet. Asa s-a scris istoria unui spectacol cu un destin exceptional“. Regizorii romani vor fi bine reprezentati in festival. Alexandru Dabija va fi prezent cu montarile „Nasul“, „Creatorul de teatru“, „Capra sau Cine e Sylvia?“ si „Un Tango Mas“, spectacol realizat impreuna cu coregraful Razvan Mazilu. Radu Alexandru Nica prezinta „Balul“ si „Vremea dragostei, vremea mortii“, Victor Ioan Frunza vine la Sibiu cu „ Visul unei nopti de vara “, Mihai Maniutiu cu „Trilogia evreiasca“ si prospatul premiant UNITER Radu Afrim, cu „Inimi cicatrizate“. Andrei Serban va prezenta „Pescarusul“ de Cehov, montat la Teatrul National „Radu Stanca“ din Sibiu, si „Purificare“ de Sarah Kane, montat la Teatrul National din Cluj, precum si un spectacol-lectura, „Rock’n’ Roll“ de Tom Stoppard, lucrat tot cu actorii clujeni. Cu mare nerabdare este asteptat cel mai recent spectacol al lui Andrei Serban, „Don Juan in Soho“ de Patrick Marber, dupa Molière, o coproductie a teatrelor nationale din Sibiu si Cluj si a Fundatiei Art Act din Sibiu. Andrei Serban a declarat ca „piesa e o comedie, dar o comedie intunecata. Pina la un punct rizi si apoi nu mai rizi. Ce se intimpla e comic sau groaznic. Molière a scris «Don Juan» in anul 1665, cind Franta era impartita intre un fundamentalism catolic si o promovare «libertina» a constiintei individuale si a libertatii de gindire. Marber l-a scris pe DJ-ul sau la sfirsitul anului 2006, cind pietatea ipocrita si hedonismul necontrolat se extind la toate nivelurile sociale intr-o cultura a globalizarii alimentata de cultul celebritatii si al puterii banului. Dependenta de sex ca si dependenta de droguri exprima un vid interior, un desert spiritual. Soho este un echivalent modern pentru Sodoma si Gomora, un microcosmos al unei culturi care divinizeaza celebritatea, controlul Internetului si prezenta starurilor porno pe scena politica“.