De mai bine de douazeci de ani Jan Lauwers surprinde lumea teatrului prin spectacolele sale inovative si prin dinamismul sau care il face sa schimbe des modul in care se exprima. Munca sa care a trasat noi tendinte in arta scenei se leaga in special de compania Needcompany pe care a fondat-o la Bruxelles in 1986. Aici s-a remarcat de la bun inceput prin spectacole cu o puternica dimensiune vizuala, adesea cu o compozitie fragmentara. A atins varful recunoasterii sale in 1997, cand a prezentat in premiera spectacolul Caligula, dupa Camus, prima parte a unui diptic numit No beauty for me there, where human life is rare (Nici o frumusete pentru mine acolo unde viata omeneasca e rara). Avea sa castige in 1999 un Obie Award la New York pentru cea de a doua parte a dipticului. Violenta, dragoste, erotism si moarte Temele spectacolelor produse de Needcompany sunt, cu variatiuni, violenta, dragostea, erotismul si moartea, combinate in doze diferite. Spectacolul „Camera Isabellei”, pe care romanii il pot vedea in Festivalul National de Teatru (jucat in engleza si franceza si supratitrat in romana) are o geneza mai putin obisnuita: colectia de obiecte de etnologie si arheologie a tatalui lui Lauwers l-a inspirat pe regizor sa spuna povestea Isabellei Morandi, avand-o alaturi pe monumentala actrita Viviane de Muynck. Regizorul a semnat si decorul, plus o parte din versurile spuse in spectacol, al caruit text l-a scris (dupa „Monologul mincinosului“ de Anneke Bonnema), care a aparut intr-un volum de texte impreuna cu un altul, The Lobster Shop. Spectacolul care se joaca la Bucuresti pe 12 si 13 noiembrie , in sala mare a Teatrului National din Bucuresti, a avut premiera la Avignon in 2004. Artistul vesnic nelinistit Autor a numeroase instalatii, a unor spectacole tip „site specific“ (spectacole ce pun in valoare cladiri), a unor piese de teatru stranse in mai multe volume, mai nou pasionat de film – a produs si regizat cateva documentare, dar si un lungmetraj, Goldfish, invitat la multe festivaluri de film din lume, Jan Lauwers este prototipul artistului vesnic nelinistit, care nu inceteaza sa caute noi drumuri chiar si dupa ce acelea pe care le-a deschis sunt demult consacrate si urmate de altii. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro