In fiecare vineri dupa Paste, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Izvorul Tamaduirii. In toate bisericile are loc slujba de sfintire a apei, cunoscuta si sub numele de Agheasma Mica. Credinciosii considera agheasma ca avand proprietati supranaturale, ea ramanand dupa sfintire nealterata ani in sir.
Conform traditiei, nu se face nicio treaba casnica. Se spune ca cine respecta acest obicei va avea un loc asigurat in Rai, scrie libertatea.ro.
Conform traditiei, pe vremuri, cine lucra era lovit de o boala din care nu isi mai revenea pana la moarte. In plus, in trecut nu se tesea nimic deoarece cu panza tesuta in aceasta zi nu se imbracau nici macar cei morti deoarece nu puteau fi primiti pe cealalta lume.
De Izvorul Tamaduirii, in unele zone ale tarii, tinerii adolescenti fac legamantul juvenil. Acest legamant se facea, cu sau fara martori, in casa, in gradini sau in jurul unui copac inflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care faceau juramantul respectiv: pronuntarea cu voce tare a juramantului, schimbul colacului si al altor obiecte cu valoare simbolica, de obicei o oala sau o strachina din lut, insotite intotdeauna de o lumanare aprinsa, imbratisarea frateasca, ospatarea cu alimente rituale si dansul.
O alta superstitie este legata de cunoasterea momentului in care se sfarseste viata. Cine asaza o cana de apa sub un nuc sau sub un soc in ziua de Izvorul Tamaduirii si, cateva ore mai tarziu, gasea pamant pe fundul canii stia ca acesta este un indiciu al faptului ca nu mai are mult de trait.
In prima Vinere de dupa Paste, crestinii isi amintesc de o minune savarsita de Maica Domnului in secolul al V-lea. Ea i s-a aratat viitorului imparat bizantin Leon, care a intalnit un orb ranit care isi cauta drumul intr-o padure din apropierea Constantinopolului, un izvor cu apa tamaduitoare. Cand a ajuns imparat, Leon a construit pe locul izvorului o biserica inchinata Fecioarei Maria, care a primit numele de “Izvorul Tamaduirii”.
Manastirea exista si astazi la Istanbul, vechiul Constantinopol, si pastreaza la subsolul bisericii izvorul cu apa vindecatoare.
Si in Romania exista izvoare tamaduitoare. Unul din acestea se afla la Manastirea Ghighiu din judetul Prahova, la mai putin de 5 km de municipiul Ploiesti. Potrivit traditiei, episcopul sirian care a adus icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului in aceasta manastire (1958), a cerut iertare Fecioarei pentru ca a luat icoana din locul in care se afla, iar a doua zi, in locul in care s-a rugat, a aparut un izvor tamaduitor.
Un alt izvor cu apa vindecatoare se afla la Manastirea Dervent. Traditia spune ca acest izvor a tasnit din locul in care Apostolul Andrei a impuns piatra cu toiagul.
Alt loc binecuvantat cu apa tamaduitoare este izvorul de la Manastirea Horaicioara din judetul Neamt. Acest izvor a fost descoperit acum un secol, datorita rugaciunilor monahilor catre Maica Domnului de a le darui un izvor mai aproape de manastire. El izvoraste de sub muntele Feriga si se afla la 50 m de biserica manastirii.
Nu trebuie uitate izvorul de la Manastirea Cetatuia Negru Voda, din judetul Arges si cel de la Biserica Greaca din Braila, descoperit in anul 1863, in vremea efectuarii unor lucrari de constructie la sfantul lacas.
Un alt izvor tamaduitor este cel de la manastirea Izbuc, judetul Bihor, unic in tara, dar si in Europa. Numele Izbuc vine de la un izvor care se afla chiar in incinta manastirii si care izbucneste la anumite intervale. Fenomenul carstic este considerat facator de minuni, pe seama lui punandu-se vindecari miraculoase.Legenda spune ca, in urma cu mai multi ani, un copil care s-a nascut orb s-a spalat pe fata cu apa din izvorul de la Izbuc, iar apoi a inceput sa vada. De atunci, localnicii cred ca apa izbucneste an de an, ca semn al dragostei pe care le-o poarta Maica Domnului credinciosilor. Mii de oameni merg la izvor sa ia apa, convinsi ca ea ii vindeca pe bolnavi si ii pazeste pe cei sanatosi.Si noi, pensionari de la Filiala Pensionarilor din Sebis, jud. Arad , am fost martori, azi, cu ocazia sarbatorii religioase Izvorul Tamaduirii, la iesirea apei din munte cu un galgait puternic, ca apoi apa sa umple un mic bazin de piatra, din care se scurge facand o cascada de cativa zeci de centimetri inaltime. Dupa circa 2 minute, apa inceteaza sa curga, pentru a reveni apoi dupa alte 15 - 20 minute. Este vorba despre un mecanism tipic de golire prin sifonare a unui bazin carstic, al carui ritm este impus de cantitatea de precipitatii.
