In SUA, criticii literari traditionali au intrat deja intr-o lupta singeroasa cu bloggerii critici. Peste Ocean, interesul publicului pentru literatura este in crestere si, oricum, cartea este acolo deja o industrie. Cind vorbim de industrie, vorbim prin urmare si despre bani, iar unde exista bani, intilnim si oameni care si-i disputa. Una dintre cele mai recente „batalii“ pentru literatura, in America, este intre cei care tin bloguri dedicate cartilor si cei care scriu cronici in presa paper based. Blogurile despre carti inregistreaza, conform „Los Angeles Times“, un adevarat boom, ceea ce a stirnit nelinisti in rindul celor care scriu despre literatura in presa traditionala. Michael Dirda, cistigatorul Premiului Pulitzer pentru critica, se intreaba retoric in „ Washington Post “: „Daca esti scriitor, ti-ai dori ca despre cartea ta sa se scrie in «Washington Post» si in «New York Review of Books» sau intr-un site tinut de cineva care-si spune NovelGobbler sau Blogafriend?“ Bloggerul Edward Champion i-a raspuns rapid, a ridiculizat pretentia lui Michael Dirda ca numai cronicile din presa tiparita conteaza si s-a aratat revoltat ca cineva ar putea crede ca blogurile nu-si au locul in adevaratele dezbateri literare. Desigur, adevarul e pe undeva pe la mijlocul drumului intre cele doua pozitii transante. Acest lucru e observat chiar de un blogger , Maud Newton, care are unul dintre cele mai respectate bloguri dedicate literaturii (maudnewton.com). El considera ca cele doua domenii se completeaza, ba, mai mult, se ajuta unul pe altul: „Cind blogurile dezaproba sau sint de acord cu un articol despre carti din presa mainstream - asta nu poate decit sa creasca audienta ziarului“. Bloguri care comenteaza carti au aparut si la noi si unele dintre ele isi fac treaba foarte serios. Printre acestea, ar fi de amintit blogurile „Terorism de cititoare“, „Rainbow Books“, „Bookblog“, „ White Noise “, „Devoratorul de carti“ s.a. Cele mai multe accesari (un numar mai mare decit al multor reviste literare pe hirtie) il are blogul „Terorism de cititoare“, tinut de luciat. Acesta exista de aproape un an, a avut perioade in care publica cite o recenzie la doua zile si si-a consolidat reputatia prin cronici absolut onorabile. Intr-un text mai vechi, luciat vorbea despre diferentele dintre ceea ce face ea si recenziile din revistele tiparite: pe cind ea e animata numai de placerea de a citi si-si poate exprima liber opiniile, criticii care scriu la reviste „imi lasa impresia ca nu le place nici sa citeasca si nici sa scrie, ca nu pot sa spuna exact ce cred si ca, departe de a dori sa se lamureasca ei mai bine, se prefac ca sint deja lamuriti“. Cind am intrebat-o daca se simte, totusi, in competitie cu cronicarii din presa scrisa , ea a negat: „Nu inteleg ce competitie ar putea exista intre bloguri si cronici pe hirtie. Sint chestii diferite si cu responsabilitati diferite. Eu ma straduiesc (sper ca suficient!) sa atrag atentia ca nu sint decit o cititoare obisnuita si ca nu scriu decit impresii de lectura personale si subiective. De la o cronica de ziar am alte pretentii decit de la propriul meu blog.“ Dupa cum observam, luciat nu este animata de orgoliile pe care le intilnim indeobste la criticii literari cu patalama. Scriitor-blogger La noi, impartirea intre bloggeri si scriitori pe hirtie nu e asa de transanta ca in alte parti si exista citiva scriitori care se exercita cu succes in ambele domenii. Unul dintre acestia este Radu Pavel Gheo , autorul cartilor „Adio, adio, patria mea“, „Romanii e destepti“, „DEX-ul si sexul“ s.a., dar si titularul blogului „Gheoland“.