Vineri seara, la Sala Studio a Teatrului de Comedie a avut loc premiera nationala a piesei „Inmormintarea“ a dramaturgului maghiar Nádas Péter, in regia lui Bocsárdi László. „Inmormintarea“ aduce mult cu piesele teatrului absurd, cu Ionescu sau cu Beckett, si incearca sa fie un soi de teoretizare a dragostei. Spectatorii sint primiti intr-un spatiu complet alb (scenografia este creatia lui Bartha Jozsef), ei insisi fiind incaltati cu botosi din pinza alba, ca la muzee, pe vremuri. Spatiul pare un cavou proaspat varuit, o morga sau o anticamera a mortii, un purgatoriu in care sufletele mai mult se ghicesc decit se vad. Un barbat si o femeie apar goi, pregatindu-se parca de disectie. Intr-o ora si 20 de minute, cit dureaza spectacolul, le vor fi insa disecate nu trupurile, ci sentimentele. Cei doi sint ca niste papusi dezarticulate, ca niste clovni tristi care, de voie, de nevoie, trebuie sa „joace“ iubirea pentru ca stiu ca sint priviti de un soi de instanta superioara si pentru ca acest lucru se asteapta de la un barbat si de la o femeie. Ei incearca diverse scenarii: „Cheama-ma la tine“, „Saruta-ma“, „As putea sa te omor“, unul mai lipsit de perspectiva decit celalalt. Fiecare are propria ideedespre iubire si amintiri total diferite, si se crede fiecare victima celuilalt. Femeia traieste iubirea la nivel somatic. Ar vrea sa fie un bol alimentar al barbatului ca sa-i inspecteze esofagul, stomacul si intestinele. Vrea sa fie parte activa a procesului lui de digestie, in timp ce el isi aminteste de ea ca de un chip balai pe care-l tinea in palme intr-o duminica a carei liniste a fost sugrumata de impuscaturile revolutiei ungare. Iubirea ei ca devorare si a lui ca ideal ajung pricini de gelozie: „Ce barbat iubeai tu atit de tare?“, „Chiar ai avut o astfel de iubita?“. Cei doi sint absolut singuri in acest cuplu. Isi adora fiecare in realitate propria idee de iubire de care se cramponeaza cu disperare. Ei refac traseul invers al personajelor sotilor Martin din „Cintareata cheala“a lui Eugen Ionescu. Acolo, cei doi ajung, dupa o indelunga conversatie purtata ca intre doi straini, la concluzia ca sint sot si sotie, in timp ce barbatul si femeia din „Inmormintarea“ isi dau seama ca, desi ar trebui sa fie un cuplu, unul pentru celalalt reprezinta o necunoscuta aproape matematica. Desi parcurg trasee diferite, ambele cupluri au o relatie complet autista. Spectacolul lui Bocsárdi este foarte intelectual si intelectualizant si pare o propunere destul de dificila pentru publicul obisnuit al Teatrului de Comedie. Cei doi actori, Mihaela Teleoaca si Dragos Huluba , fac un joc foarte bun, spectacolul reprezentind pentru ei un bun exercitiu, fiind total diferit de ceea ce joaca de obicei. Criticul de teatru Iulia Popovici a declarat dupa premiera: „Spectacolul mi s-a parut greu pentru ca e foarte dificil sa vorbesti despre dragoste numai in concepte. Cred ca este un gen de scriitura care apartine unor decenii trecute, perioadei in care teatrul era considerat in societatile totalitare o modalitate de rezistenta prin cultura. Mi se pare un spectacol de nisa si ma intreb daca isi va gasi cu adevarat un public“. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro