Pentru grafferi zidul a devenit un alt mod de exprimare, o reacţie de apărare împotriva afişelor extrem de "boring" atarnate prin tot oraşul, este o încercare de a mai înfrumuseţa strada. Zid mai este şi un soi de dialog fulger-tunet între arta urbană şi marasmul imaginativ de care dă dovadă oraşul. Armele din dotare: "characters-uri", adică personaje de dimensiuni mari şi cat mai funny . Şi "piece-uri", care în traducere graffiti-ană înseamnă opera finală, lucrarea de diplomă pe care ar trebui s-o deţină orice împătimit de graffiti. Institutul Francez a pus de curand la dispoziţia grafferilor un zid şi bani ca să se joace, ei şi prietenii lor, cum vrea spray -ul lor, pe el. "În Anglia, Spania fenomenul e mult mai evoluat. Aici, sunt cateva crew-uri care n-au nimic de-a face cu ideea de graffiti, iar eu n-am de-a face cu ei. Nu fac decat nişte mazgălituri fade pe pereţi, mazgălituri pe care alţii îşi pun propriile mazgălituri, ceea ce înseamnă razboi curat, treaba asta e cea mai mare umilire între grupuri", declară un graffer celebru, citat de “Jurnalul Naţional”. În Militari, între două hipermarketuri , există două ziduri care împrejmuiesc o cale ferata . Trenul nu mai circulă de mult pe acea cale ferată. Este Zidul Faimei. Si toate grupurile de grafferii au vrut sa "dea" aici. Mai intai fac schiţa "characters-urilor" pe o hartie – de menţionat că pentru grafferi toate aceste cuvinte englezeşti nu au un corespondent romanesc. "Cel mai greu e cu contururile, trebuie să ai mană şi mai ales experienţă ca să le faci cum trebuie, dacă apeşi prea tare pe spray, rişti să-ţi curgă vopsea şi să-ţi strici tot piece-ul", spune acelaşi graffer.