Scriitorul a incetat din viata marti seara, la virsta de 56 de ani, in urma unor complicatii hepatice. „De fapt, nu trupul ma intereseaza, ci expresia lui, felul lui de a fi viu, carnea care produce ceva, o senzatie. (...) Dar lumea e chiar senzatia. Eu nu pot trece dincolo de ceea ce simt. Lumea mi-e interzisa“, scria Gheorghe Craciun in romanul „Trupul stie mai mult“. Prozator, eseist si teoretician literar, el era unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai literaturii romane contemporane. Figura marcanta a generatiei optzeciste, asociat unor nume precum Mircea Nedelciu, Gheorghe Iova sau Sorin Preda, Craciun a semnat romane, eseuri si antologii remarcabile, incepind din perioada constringerilor comuniste pina in ultimii ani, publicind si articole in diferite reviste culturale. Catherine Augard il numea, in numarul din iunie 2001 al prestigioasei reviste „Lire“, o „eminenta literara a culturii romane“ si il elogia pentru ca aduce in scrisul sau „un suflu constant si o libertate de stil plina de viata“. „L-am admirat intotdeauna" Poetul Andrei Bodiu, decan al Facultatii de Litere de la Universitatea Transilvania din Brasov si apropiat al lui Gheorghe Craciun, deplinge „moartea unui prieten adevarat si a unui om pe care l-am admirat intotdeauna, pe care l-am admirat ca persoana, ca artist, l-am admirat pentru moralitatea de care nu a incetat niciodata sa dea dovada si pentru acea impresionanta disciplina intelectuala. Desigur, pentru facultatea pe care o conduc, pierderea lui este foarte mare, Gheorghe Craciun fiind unul dintre fondatorii literelor brasovene si nu ne va fi usor sa ne revenim dupa aceasta lovitura. Aceste lucruri insumate ma marcheaza ca om si ca scriitor, insa sint convins ca posteritatea il va pastra ca pe un scriitor cu adevarat important“. „Optzecistii dispar in ordinea afirmarii“ Scriitorul optzecist Sorin Preda s-a referit astfel la pierderea prietenului si a colegului sau de facultate: „Nu stiu ce blestem pluteste asupra generatiei optzeciste, la inceput am luat-o cumva in gluma. Apoi am inceput sa constat, cu indecisa sfisiere emotionala, ca intreaga mea generatie dispare chiar in ordinea afirmarii ei – mai intii poetii (Ion Stratan, Ioan Flora, Mariana Marin), si apoi prozatorii. Gheorghe Craciun a luat drumul eternitatii, s-a grabit asemenea lui Mircea Nedelciu, prieten drag si neclintit. Timpul va lamuri valoarea literara a lui Gheorghe Craciun si va scoate la lumina un detaliu extrem de important: el este singurul prozator roman contemporan care a publicat in Franta, la editura celebrului Maurice Nadeau, un roman important. Din toata generatia ’80, Gheorghe Craciun a fost primul prozator recunoscut de altii, dar a trebuit sa moara ca sa ne reaminteasca acest lucru“. „Un prieten de neinlocuit“ Pentru poetul Calin Vlasie, director la Editura Paralela 45 , Craciun era „unul dintre cei mai importanti prozatori pe care ii aveam, nu numai in generatia lui, ci in intreaga literatura romana postbelica“. „O personalitate proteica, era foarte bun in critica literara si eseistica, profesor de teorie literara. Ultimele sale doua carti au fost publicate la noi, la Paralela 45. Daca mai avea timp, poate ca scria si altele. Din pacate, ca si Mircea Nedelciu, s-a stins inainte de a duce la bun sfirsit tot ce avea de gind sa faca. Mi-a fost un mare prieten, am facut foarte multe lucruri impreuna. O vreme, a fost director editorial la noi. Marele nostru proiect comun de dupa ’89 a fost promovarea literaturii romane contemporane, resuscitarea interesului public pentru scriitorii de dupa razboi. Am publicat astfel foarte multe volume din autorii romani de azi“, spune Vlasie. Criticul literar Ion Bogdan Lefter, prieten apropiat al lui Gheorghe Craciun, ne-a declarat: „A plecat dintre noi un scriitor important, unul dintre putinii capabili sa-si «construiasca» opera si, intr-un plan mai gene-ral, sa-si reconfigureze epoca. Iar prietenul va fi de neinlocuit“. Tradus cu succes in Franta Nascut in 1950 la Tohanu Vechi, in judetul Brasov, a absolvit Facultatea de Filologie din Bucuresti, in 1973. In studentie a frecventat cenaclul Junimea, condus de Ovid S. Crohmalniceanu, iar in perioada 1970-1973 a colaborat la revista „Noii“, alaturi de Ioan Flora, Mircea Nedelciu, Gheorghe Iova, Gheorghe Ene, Constantin Stan si Sorin Preda. In 1982 a debutat cu volumul de proza „Acte originale/Copii legalizate“, dupa care au urmat romanele „ Compunere cu paralele inegale“ (1988), „Frumoasa fara corp“ (1993). A publicat eseuri si antologii de texte, intre care „Cu garda deschisa“ (1997), „In cautarea referintei“ (1998) sau „Competitia continua. Generatia '80 in texte teoretice“ (1994). A fost inclus in antologia „ The Phantom Church and Other Stories from Romania“, publicata in 1996 in Statele Unite. In 2001, ii aparea in Franta romanul „ Composition aux paralleles inegales“, in traducerea lui Odile Serre, la Editura Maurice Nadeau, volum distins cu Premiul Jean François Caillé al Societatii Traducatorilor Francezi. A fost profesor de teoria literaturii la Universitatea Transilvania din Brasov si director editorial la Paralela 45. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si membru fondator al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania, Gheorghe Craciun a primit numeroase premii literare romanesti.